DICŢIONARUL ÎNŢELEPCIUNII…LEV TOLSTOI

a112
Nu este măreţie acolo unde nu este simplitate.
Trebuie să creşti încet, la fel cum cresc copacii.
Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.
Toţi se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândeşte să se schimbe pe sine.
Orice patimă este, pentru sufletul omenesc, mai întâi ca unul care bate să fie primit, apoi ca oaspete şi, în sfârşit, ca stăpân al casei. Nu deschideţi uşa sufletului unui astfel de musafir.
Unicul ţel al tribunalelor este să menţină societatea în starea sa actuală.
Oamenii supravieţuiesc nu prin grija pe care şi-o poartă faţă de ei înşişi, ci prin iubirea celorlalţi faţă de ei.
Înţelepciunea înseamnă să ştii unde să te opreşti, să ştii ce e permis şi ce e interzis

Viaţa nu e în mişcare, ci palpitantă, freamătă în fiecare fiinţă. Faptul că mie mi se pare că viaţa se deplasează în timp este o iluzie. Viaţa doar se manifestă tot mai mult şi mai mult în timp. Soarele nu se deplasează în timp ce norii care îl acopereau îl descoperă din nou.
Am ajuns la certitudinea că pricinile evenimentelor istorice sunt inaccesibile înţelegerii noastre.

Ce stiti despre Tolstoi Aleksei Nikolaevici, 1928-1910 – marele nuvelist rus? Ca a scris “Razboi si Pace”? Eh, ceva tot stiti voi, daca cititi aceste randuri cu interes.
Aflati insa ca Tolstoi a fost un mare iubitor al sahului, de asemenea.

a113
Scriitorul rus Lev Tolstoi (stanga) jucand sah cu fiul prietenului si publicistului sau Vladimir Chertkov, cel care a facut aceasta fotografie in Yasnaya Polyana in 1907.
Aylmer Maude, prieten apropiat al sciitorului, scria in editia din 3 mai 1907 a publicatiei “The Times Weekly” : ” Pe vremea cand Tolstoi era un tanar ofiter in Caucazi, i s-a promis crucea Sfantul George pentru curaj dar, absorbit de o partida de sah, nu s-a prezentat la datorie in noaptea inainte de a fi decorat. Ghinionul face ca insusi comandantul diviziei sa faca o vizita inopinata si, negasindu-l pe Tolstoi la post, l-a pus sub arest. In urmatoarea zi, cand Crucea Sfantul George a fost distribuita, Tolstoi era prizonier…”
Tolstoi a jucat nenumarate partide impotriva lui Ursov in timpul asediului orasului Sevastopol, 1854-1855.
La Moscova, pe strada Lev Tolstoi la nr. 21 se află casa în care marele scriitor a locuit între anii 1882-1901? Aici, printre alte obiecte personale ale lui Tolstoi, se păstrează circa 50.000 de scrisori primite din toate colţurile lumii. Dar cea mai interesantă piesă a acestui muzeu memorial este o faţă de masă pe care oameni de seamă precum Ilya Repin, Alexander Scriabin, Arthur Rubinstein, Serghei Rahmaninov, Feodor Şaliapin, precum şi scriitori celebri, care îl vizitau pe Tolstoi, se iscăleau cu cretă, una din fiicele romancierului brodând apoi cu mătase numele lor.
Lev Tolstoi era un Don Juan în timpurile sale. A rămas celebru pentru ceea ce a făcut în noaptea nunții sale cu Sophia Behrs (în vârstă de 18 ani): a obligat-o să-i citească jurnalele întreaga seară pentru a o pregăti cu obiceiurile lui sexuale şi a-și mărturisi toate aventurile amoroase pe care le avuse până atunci
Cum pe vremea aceea nu existau nici maşini de scris şi nici calculatoare, soţia lui Tolstoi a trebui să copieze de mână tot romanul Război şi Pace. De 7 ori!

a114

Lev Tolstoi a suferit de cazuri grave şi frecvente de depresie, şi, în cele din urmă, a devenit un ascet rătăcitor în cursul vieţii sale octogenare. Tragic, el a murit după ce s-a îmbolnăvit de pneumonie, plecând în miezul nopţii şi în mijlocul iernii spre gară.

La 7 iulie 1854, Lev Tolstoi prezintă în Jurnalul său următorul tablou ironic despre el însuşi:
“Cine sunt ? Unul din cei patru fii ai unui locotenent-colonel pensionar, rămas orfan la şapte ani, crescut de femei şi de persoane străine, şi care, fără să fi primit o educaţie mondenă sau ştiinţifică a intrat în lume la şaptesprezece ani; n-are averi mari, nici vreo situaţie în societate, mai ales nu are principii; acest om, care şi-a compromis afacerile până la ultima lor limită, care şi-a petrecut cei mai frumoşi ani ai vieţii fără scop sau bucurie, care în sfârşit s-a expatriat în Caucaz pentru a scăpa de datorii şi mai ales de obiceiurile sale şi, de acolo, folosind relaţiile care au existat între tatăl său şi comandantul armatei, s-a strecurat în trupele de la Dunăre – este un aspirant de douăzeci şi şase de ani, aproape fără bani, în afara soldei (căci sumele pe care le posedă merg la achitarea datoriilor), fără protectori, fără a cunoaşte bunele maniere, fără a-şi cunoaşte meseria, fără talente, dar cu un amor-propriu exagerat. Da, aceasta este poziţia mea socială.
Să vedem acum ce reprezintă personalitatea mea. Sunt urât, stângaci, murdar şi prost educat, în sensul monden al acestui cuvânt. Sunt arţăgos, plictisitor cu alţii, lipsit de modestie, intolerant şi timid ca un copil. Cu alte cuvinte, sunt un bădăran. Câte mai ştiu, le-am învăţat singur, prost, pe apucate, fără legătură, fără un plan, şi încă este foarte puţin spus. Sunt necumpătat, nehotărât, nestatornic, absurd de înfumurat şi exuberant ca toţi oamenii slabi.
Nu sunt curajos. Lenea mea este atât de mare că trândăvia a devenit pentru mine un obicei de neînvins… Sunt cinstit, adică îmi place binele (…), când mă îndepărtez de el sunt nemulţumit şi revin cu plăcere la el. Totuşi, există un lucru care-mi place mai mult decât binele: gloria. Sunt atât de ambiţios şi această înclinare a firii mele a fost atât de puţin satisfăcută, încât deseori mi-e teamă că dacă aş fi pus să aleg între glorie şi virtute, m-aş hotărî pentru prima…” ( Horia Dumitru Oprea- Istorii regasite)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s