Cu picioarele goale
dac-ai porni prin munţi
aş însemna cu stânci drumul înapoi
să-ţi pot arăta
sărutul aprins dintre noi
acolo, în valea adâncă,
sub ultima stâncă
dacă ar fi să treci
prin torente de ploi
m-aş face un picur de apă,
şi, poate,
aş ajunge a mă prelinge
pe umerii tăi goi
dacă ai trece
peste câmpuri
cu hărţi răsturnate de iarbă,
-tăcută şi moale-
când inima-n mine
ar începe să fiarbă
aş sti cum să-ţi calc
pe urma picioarelor goale
dacă ar trebui să te întorci
prin zăpezi în cuvinte,
mi-aş troieni inima
doar pentru a bea
cu tine
cafeaua, fierbinte,
alături de ea
dacă , venind spre mine
ai trece speriată
prin lanuri de flori,
aş opri florile în rădăcină
spre- a nu le întrista
că nu vor ajunge vreodată
la frumuseţea ta
dacă drumul spre mine
ţi-ar trece prin noapte,
din temerile tale
aş şti cum să-mi fac şoapte…
Şi îţi promit, iubito,
că în urma ta
vor încăpea cuvintele nespuse,
în timp ce eu voi îmblânzi
iubirea, la poluri opuse (Teofil Mândruţiu)
wikipedlia 