Chiar de-a pătruns tăcerea-n aşternuturi…

d1

Chiar de-a pătruns tăcerea-n aşternuturi
Şi bolţi de ceaţă lenevesc sub gene,
Peste-nnoptări de ai călca alene,
Te-aş bănui în mersul de-nceputuri.

MS6

Tiptil de te-ai ascunde-n zvelte mrene
Şi ai uita să îmi zideşti săruturi,
Tot te-aş simţi vibrând în neştiuturi
Când cad pe trup uitări cu albe trene.

d2

Nu s-ar putea să-mi fie visul jalnic,
Cerşind pieziş în coaste să-l împungi.
Cu ostoite seve curge falnic
Torid izvor pe care nu-l alungi.

d3

Paşi îngereşti ţi se topesc năvalnic,
În rătăcirea norilor prelungi.(Adrian Munteanu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s