Când mi se face dor de talpa ta…

Când mi se face dor
de talpa ta,
dezbrac piatra de piele
şi o-mbrac
sunt povârniş abrupt
să nu poţi urca repede,
să-mi atingi ochii
strivindu-le irişii între degete
ca să-ţi rămână sub unghii
parfumul.

Când mi se face dor
de talpa ta,
rog drumul să se dea într-o parte,
să nu cunoşti semnele
– ochii de îngeri şi-au pierdut lumina –
şi-n fiecare colţ de piatră
las un strop de iubire
– far pentru îngerii cuibăriţi în tălpile tale
de care mi-e atât de dor… (Ana Sofian )

pagina Lia Neamt cluj 2014