Poetul este mereu înfometat..nici moartea nu-i tine de foame

i3
Poetul nu e presul
Pe care
Călcâiele cuvintelor
Îsi sterg sensuri nici de ele
Întelese.
f5
Poetul vorbeste cu
Viermii fiintei
Îi învată să facă salturi mortale
În zbor le cresc aripi
Si încep să ardă pe cerul metaforei
Stele nechezătoare.
lf3
Poetul este mereu înfometat
Nici moartea nu-i tine de foame
Nici cerul cu spuma lui de astri în cafeaua noptii
i1
Iubirea stă cu ochii pe el
Poetul îi cere câte o bucătică din carnea ei
Ea îi dă…
Si foamea lui e tot mai mare.(Teo Cabel)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s