DICŢIONARUL ÎNŢELEPCIUNII..SOFOCLE

sof1

Dintr-o luptă mică nu rezultă o glorie mare.
Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea.
Omul inteligent judecă cele noi după cele vechi.
Numai timpul îl arată pe cel drept, dar pe cel rău poţi să-l cunoşti şi într-o singură zi.
Nu există pentru oameni un câştig mai mare decât prevederea şi o minte înţeleaptă.
Omul să trăiască făcându-şi prezentul cât mai plăcut căci ziua de mâine se aproprie necunoscută.
Niciodată nu vor fi respectate legile într-un stat unde nu există frică de pedeapsă.
Este un lucru destul de dureros să te uiţi la propriile necazuri şi să ştii că tu ţi le-ai creat.
Este imposibil să cunoşti sufletul, sentimentele şi gândurile cuiva, înainte ca el să exercite vreo dregătorie şi să aplice legile.

sofocle 0
Sofocle spunea că i-a zugrăvit pe oameni asa cum ar trebui să fie, iar Euripide asa cum sunt..
Scriitorul s-a născut în anul 496 î.Hr. în Colonos, cartier mărginas al Atenei, într-o familie înstărită, fiind fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educatia specifică tinerilor timpului, initiindu-se în teoria si practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre cei mai renumiti maestri ai Antichităţii, de la care a învătat arta folosirii instrumentelor muzicale, mai ales a kitharei), în practicarea dansului si a exercitilor fizice (călărie, conducerea carului), căpătând probabil, si unele cunostinte stiintifice.

sofocle2
Sofocle a manifestat din tinerete o puternică pasiune pentru literatură, căutând cu nesat în operele homerice, în tragediile lui Eschil si în folclor răspuns la numeroasele probleme ale timpului său. Tragedia l-a atras nespus, încă de copil participând în corul ce sustinea reprezentările pe scenă ale pieselor înaintasilor săi. În anul 468 i.Hr. s-a prezentat la un concurs la Atena si a obtinut pentru prima dată premiul I, cucerind auditoriul rafinat al cetătii. În cei 60 de ani de creatie cetătenii i-au mai aplaudat de încă 23 de ori victoria la întrecerile dramatice, fără a avea prilejul să-si manifeste compasiunea pentru vreo înfrângere, al cărei gust amar Sofocle nu l-a simtit niciodată.

sofocle1
Cetătenii Atenei – care l-au onorat cu importante functii politice si militare, îl cinsteau pe Sofocle în mod deosebit pentru înaltul său spirit cetătenesc. Amintirile tiraniei mai stăruiau în mintea oamenilor, când Sofocle înfiera tirania personificată în figura lui Creon din „Antigona”. Totodată,poetul îi prevenea pe concetătenii săi să nu se lase târâti de demagogi în haosul anarhiei. Apoi, Sofocle denunta goana după avutie si puterea de coruptie a banului:
Dar pofta de câstiguri
Pe multi bărbati îi duce adesea la pieire…
Căci nici o rânduială n-a dat un rod în lume
Asa de rău ca banul: el pustieste-orase
Pe oameni îi goneste din casă: el învată
Pe cei curati la suflet să-si îndrepteze mintea
Spre fapte rusinoase. Tot banul e acela
Ce-a arătat la oameni puterea vicleniei,
Si pentru orice faptă – nimica sfânt să n-aibă
pagina Lia Neamt Cluj 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s