Înviorat, slobod a nopţii trenă,
Mă spăl cu spaima zorilor devreme;
Să fiu păzit, mă ung cu vagi dileme
Şi-arunc anoste vorbe în arenă.
Ştiute obiceiuri şi sisteme
Devin actori pe o sordidă scenă
Şi cad în valul devenit sirenă
Ce peste ţărmuri toropite geme.
Nimic nu fac s-alung din jur arestul
Plăcerilor strivite de pervaz.
Aceluia ce sunt, surpându-i lestul,
I le-aş zvârli pe toate în obraz,
Ca să-mi sfinţesc în gest şi-n trup protestul,
Dac-aş putea o clipă să fiu treaz. (Adrian Munteanu-Nimic nu fac)
pagina Lia Neamt cluj 2014
