Cine stie, cândva, într-un ram înflorit, într-un bob de grâu…

AM2

Versuri scrise de Amza la nasterea fetitei lui, Oana:
„Te-ai intrupat din stele, / din pulbere, din vant, / din gândurile mele, / din apă, din pământ / si din iubirea noastră / clocotitoare, vie … / Prin tine-ntind o mână/ Spre-nalt, spre infinit, / iar tu te legi prin mine / de cei care-au murit. Prin tine devin veşnic / si capăt sens si tel, / prin tine sunt puternic, / sunt piatră, sunt otel / si, datorită tie, / fetita mea cea mica, / de-acuma lui tăticu/ de moarte nu-i e frică!”

„Iar cand gloria l-a sechestrat definitiv pe Amza, as fi vrut sa-l intreb doar cum de rămâne în continuare atât de tânăr si de plin de fortă, cum de are o asemenea sete de viată si o asemenea poftă de a juca fără să obosească, fără să intre in rutină si, mai ales, să fie la fel de simplu si de prietenos cu cei din jur. Dar iar mi-ar fi răsunat în urechi imensul lui hohot cotropitor, un hohot care era de fapt o mare disperare” – Silvia Popovici

Era atât de viu, atât de tonic, atât de plin de umor spontan de cea mai bună calitate! Muncitor până la epuizare, talentat dar modest. Întotdeauna egal cu el însuşi, prietenos si cald ca o zi luminoasă de vară. A avut un suflet de copil în care nu puteau să încapă decât puritate, cinste, bunătate si generozitate. Cât despre spirit, a fost înzestrat cu o inteligentă exceptională – deopotrivă profundă, ascutită si plină de întelepciune. A slujit arta Thaliei trudind din greu, cu o răbdare pătimasă .

AM3
Partener ideal, si-a împărtit succesele cu noi cu simplitatea cu care, în studentie sau în nenumărate turnee, ne împărteam mâncarea.
N-am auzit pe cineva bârfindu-l, si dacă vreunul – poate – l-a invidiat, a făcut-o, desigur, cu admiratie si respect.(Sanda Toma)
„Dar AMZA era mai mult decât un mare actor…“, spunea Radu Beligan. „…Era un om de care fiecare dintre noi avea nevoie. El aducea în dulceata prieteniei un umăr solid, pe care te puteai sprijini în clipe grele, o întelepciune care venea de departe, din străbuni. Generos si bun ca o pâine de la tară,…

Ne-am încăierat de nenumărate ori în Croitorii… ne-am iubit sapte ani în Nic-Nic, m-a înselat si m-a părăsit de sute de ori în Platonov – unde, când afla de sinuciderea mea, rostea plângând, în acel unic si sfâsietor registru tragic-comic cehovian: „Sasenka, Sasenka, să-mi faci tu mie una ca asta.”…
AM1
Simt că lui Amza nu-i putem spune „adio”, ci numai „la revedere”. Cine stie, cândva, într-un ram înflorit, într-un bob de grâu, într-o toartă de lut, într-o picătură de ploaie sau într-un fir de iarbă – cine stie… cândva, poate, ne vom reîntâlni.”(Sanda Toma)

sursa http://www.ziarulmetropolis.ro
Dana Ciobanu-Pamantul i-a stins focul
pagina Lia Neamt

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s