Dă-mi uitarea ca un văl de ceaţă…

tim1
Voi lua doar timpului uitarea
ca la cingătoare să mi-o pui
şi, lăsând iubirilor chemarea,
peste dealuri voi pleca haihui
tim2
Mă aşteaptă-n fulgerări de stele
vântul, ca şi mine, un hoinar
şi visatul rod muşcat de vreme
răstignit pe-o piatră de hotar.
tim4
Visul ce-a plutit târâş prin ceaţă
e un mugur ofilit pe ram,
vorbele s-au prefăcut în şoapte
ca şi timpul greu prelins pe geam.
tim3
N-o să-ncerc să mă opresc vreo clipă
lacrima se pierde în zadar
viaţa, fulgerând cu-a ei aripă,
între noi a pus un greu hotar
tim5
Dă-mi uitarea ca un văl de ceaţă
vorbe fără rost tu n-o să spui,
timpul m-a strigat de dimineaţă
s-o pornesc cu el, pe deal, haihui.(Leonid Iacob)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Anunțuri

Un gând despre „Dă-mi uitarea ca un văl de ceaţă…

  1. Mulţumesc, Lia Neamţ. E una din poeziile mele cu o semnificaţie aparte pentru mine. Dar, ce pot să spun, e că toate poeziile sunt semnificative pentrrz trările mele, pentru mine şi, poate şi pentru cititori. Iar alăturarea cu melodia cântat de Stănculescu e formidabilă, pentru că e unul din cântecele mele preferate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s