DICŢIONARUL ÎNŢELEPCIUNII…IMMANUEL KANT

kant

O educaţie bună este izvorul întregului bine în lume.
Nu importă ce face natura din om, ci ceea ce el însuşi face din sine.
E cea mai mare însemnătate ca toţi copiii să înveţe de mici să muncească.
Cerul i-a dăruit omului, spre a-i recompensa toate greutăţile, trei lucruri: speranţa, visul şi zâmbetul…
Nu trebuie să dăm crezare la tot ce spun oamenii, dar nici să credem că ei vorbesc absolut fără de vreun temei.
Adevărul e sublim şi de aceea urăşte el minciuna şi prefăcătoria. Are un sentiment profund faţă de demnitatea naturii umane. Se preţuieşte pe sine şi consideră omul o creaţie demnă de respect. Nu suportă niciun fel de supunere josnică şi din pieptul lui nobil respiră libertate. Are oroare de orice fel de lanţuri, de la cele aurite, purtate la curte, până la cele de fier greu ale sclavilor de pe galere.

kant 3

290 de ani de la nastere!!

Immanuel Kant se naste la 22 aprilie 1724 la Königsberg, în Prusia orientală.Oras prosper, avea o universitate, era deschis comertului maritim ,Kant va spune că este un oras „adaptat dezvoltării cunoasterii oamenilor si a lumii, si în care, fără a călători, această cunoastere poate fi însusită”. Kant va iesi rareori din orasul său. Provine din mediul social sărac. Tatăl său era mester selar. Mama sa i-a dat o educatie riguroasă, pioasă si deschisă cunoasterii.
Învată să scrie si să citească în Hospitalschule, o suburbie a orasului. Contrar celor invocate de Kant, strămosii săi nu erau originari din Scotia, străbunicul său, Richard Kant, fiind de fapt de origine baltică, născut la Prökuls, oras situat astăzi în Lituania. Fiul lui Richard se stabilise ca mester selar în Mamel, unde îl învată meseria pe fiul său, Johann-Georg, care se va instala la Königsberg. Cele două fiice ale lui Richard Kant se vor căsători cu scotieni si aceasta e probabil originea credintei lui într-o ascendentă scotiană. Mama lui Immanuel Kant, Anna-Regina, născută Reuter, originară din Nürnberg, era la rândul ei fiica unui selar. Gratie sprijinului unui pastor, prieten al familiei, Albert Schultz, Kant poate intra la colegiul Frederic (Fridericianum). Elev strălucit, îsi însuseste o bună cunoastere a autorilor latini. Învătământul la colegiu este preponderent religios, în spirit pietist; regulile erau stricte si nu existau vacante. Fiecare gest al existentei era impregnat de acest spirit, lucru redat de Kant în Religia în limitele ratiunii simple (1793). Fiecare elev trebuia să se trezească la 6 dimineata, iar cursurile începeau la 7. Miercurea si sâmbăta se făceau cursuri facultative de matematici, franceză si poloneză. Studiul limbilor elină si ebraică era obligatoriu, alcătuind baza învătământului teologic. În schimb, nu se predau stiintele naturii si istoria. Profesorul său, Heydenreich, îi va deschide gustul pentru literatura latină clasică.

În toamna anului1740 vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din Königsberg la Facultatea de Teologie, la care urmează si cursuri de filozofie, fizică, matematică. Mentorul său a fost Martin Knutzen care l-a îndrumat spre studiul filosofiei lui Wolff si al fizicii lui Newton. Kant se orientează spre sectiunea clasică, Lateinschule. Disciplinele principale erau latina (până la 20 de ore săptămânal) si teologia De aici dragostea lui Kant pentru poezia latină si aversiunea fată de formalismul cultului religios. Kant va lucra trei ani la Reflectii asupra unei veritabile evaluări a fortelor vii, lucrare care va fi imprimată în 1746 a cărei versiune definitivă datează din 1749. În 1747 părăseste universitatea înainte de a obtine toate gradele, din pricina mortii tatălui său. Devine astfel preceptor în familii nobile si burgheze din împrejurimile Königsbergului. În perioada 1747-1750 lucrează în satul Judtschen, foarte aproape de Gumbinnen, unde se ocupă de educatia fiului pastorului Andersch. În1750, în timpul verii, merge în cealaltă extremitate a provinciei, la Osterode, unde îsi găseste un post de preceptor în familia unui proprietar de pământuri, Major von Hülsen, care îi încredintează educatia a trei tineri. Apoi devine preceptor la contele de Keyserling, pe lângă contesa de Keyserling, care va schita si primul portret cunoscut al lui Kant. Întors la Königsberg, scrie Cosmogonie, sau eseu asupra deductiei originii Universului, a formării corpurilor ceresti si a cauzelor miscării pornind de la legile miscării universale a materiei si ale lui Newton. În 1754, putem sti dacă Terra îmbătrâneste din punct de vedere fizic,iar, în 1755, scrie Istoria universală si teoria cerului sau eseu asupra conceptiei si originii mecanice a ansamblului Universului după principiile lui Newton. Lucrarea din urmă a apărut anonim în primăvara lui 1755 si continea o dedicatie pentru regele Frederic II, dar editorul dă faliment si lucrarea nu apare la data prevăzută.

kant 1
În 1755, se întoarce la Königsberg; pe baza scrierilor sale, se pregăteste pentru Magisterexamen (echivalentul actual al doctoratului) si obtine din partea universitătii autorizatia de a preda acolo cursuri în calitate de Privatdozent. La 17 aprilie 1755 îsi sustine „disertatia magistrală” intitulată „Schită sumară a câtorva meditatii despre foc”, un manuscris de douăzeci de foi în limba latină. Ceremonia oficială de învestitură si de promovare solemnă în gradul de „Magister” are loc pe 12 iunie. Decanul tine un discurs privitor la o problemă de limbă ebraică iar noul Magister face un expozeu în latină la capătul căruia mulţumeste comunitătii stiintifice pentru bunăvointa de a-i fi deschis portile cunoasterii. În urma disertatiei „Principiorum primorum cognitionis metaphysicae nova dilucidatio” i se acordă, la 27 septembrie 1755, „venia legendi”. Kant devine asadar Privatdozent, adică un profesor plătit de studentii săi si nu de către stat. Schultz îl va întâmpina, în momentul primirii, cu întrebarea: „În inima dumneavoastră, vă temeti de Dumnezeu?”. Va rămâne acolo vreme de 15 ani (până în 1770). În aprilie 1756, Kant îi cere lui Frederic al II-lea să-i acorde postul de profesor extraordinar (adică fără remuneratie), rămas vacant de cinci ani, si redactează astfel a treia disertatie latină regulamentară (Monadologia fizică), însă cererea sa este respinsă si statul suprimă postul vacant; Kant avea să astepte încă paisprezece ani înainte de a deveni profesor. Universitatea îl numeste în 1765 sub-bibliotecar la Biblioteca Regală, post foarte prost plătit (va renunta la el în 1772), pentru a spori firavele sale venituri si a răscumpăra într-un fel esecul candidaturii pentru catedră.
În 1770, Kant este în fine numit profesor titular („professor ordinarius”) la catedra de logică si metafizică cu a sa Disertatie asupra formei si principiilor lumii sensibile si ale lumii inteligibile. Este prima schită a unei filozofii propriu-zis kantiene. În timpul primelor cursuri de iarnă va preda logică, metafizică, stiintele naturii si matematici, iar mai apoi cursuri de geografie fizică, de etică si de mecanică. Cursurile sale atrag rapid un numeros auditoriu. Până atunci, Kant publicase intens. Va înceta să publice vreme de zece ani, timp în care îsi va elabora opera cu caracter enciclopedic; Kant se interesează de tot: frumosul, stiinta, politica, Revolutia franceză, dreptul, cutremurul de la Lisabona si maladiile cerebrale. Va preda, de altfel, în aproape toate disciplinele.
Kant avea 57 de ani si era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevărata sa operă abia începe

kant 6
Ratiunea nu poate cunoaste totul. Ea este deci limitată în domeniul cunoasterii. În schimb, are o valoare în domeniul practic, asadar moral. Aceasta este tema Criticii ratiunii practice, publicată în 1787.
În 1780 devine membru în Senatul universitătii, iar în 1787 membru al Academiei de stiinte din Berlin. În semestrul de vară din 1786, este numit pentru prima oară rector, titlu conferit de Frederic II.
Kant va rămâne profesor până în 1797. De la 7 la 10 dimineata cursurile de filozofie alternează cu antropologia, geografia fizică si uneori fizica si matematicile. Nu-si citea cursurile ci vorbea liber, desi urma întotdeauna un manual de bază pentru a satisface prescriptiile academice prusace. În 1794, guvernul prusac îi interzice să se ocupe de materiile religioase în cursurile si publicatiile sale, lucru pe care Kant îl acceptă.
Viata personală
Viata lui Kant se confundă cu viata profesională si cu doctrina sa. Nu a fost căsătorit si nu a părăsit niciodată granitele tării. Traiul său este unul tihnit, sănătos si regulat: trezit la 5, îsi începe ziua fumându-si pipa si luând ceaiul; lucrează apoi până la 7, ora primului curs. La întoarcere, lucrează până la orele 13.

kant4

E timpul prânzului, singurul său moment de repaus din zi. Nu mănâncă niciodată singur. Invitatii săi, în număr de trei până la nouă, pentru ca ansamblul convivilor să nu fie inferior numărului Gratiilor nici superior celui al Muzelor, nu sunt preveniti decât în dimineata respectivă, pentru a nu trebui să renunte la o altă invitatie: nu vin astfel decât aceia care sunt liberi. Este foarte îngrijit asupra aparentelor persoanei sale, motiv pentru care va inventa pentru folosul propriu o centură mecanică (cf. portretul ironic al lui Thomas de Quincey, Ultimele zile ale lui Immanuel Kant). Conviv apreciat, amator de vinuri bune, Kant nu încurajează niciodată discutiile privitoare la opera sa. Prânzul se prelungeste după orele după-amiezii, moment în care Kant se va duce să-si facă plimbarea zilnică (totdeauna la aceeasi oră, cu exceptia, se pare, a zilei în care avea să sosească curierul anuntând Revolutia Franceză; după unii, exceptiile care i-au tulburat faimoasa plimbare rituală au fost două: publicarea Contractului social al lui Rousseau, în 1762, pe care-l citeste complet absorbit si pierde sirul timpului, si anuntul victoriei franceze de la Valmy, în 1792). Întors acasă, Kant lucrează până la orele 22.
În 1797, slăbit de vârstă, renuntă la învătământ si îsi petrece ultimii ani din viată într-o retragere studioasă dar solitară. Moare la 12 februarie 1804, după o lungă perioadă de slăbiciune fizică si intelectuală, în vârstă de 79 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost „Es ist gut” („Totul e bine”).
Oameni veniti din întreaga regiune au dorit să participe la funeralii. Chipul nu îi era alterat, dar corpul apărea a fi diminuat dincolo de orice descriere. Depuse în cripta Profesorilor, rămăsitele sale pământesti nu vor rămâne multă vreme acolo. Încă din 1809, până la criptă s-a format o alee care purta numele grecesc Stoa Kantiana.

kant 5

La 21 noiembrie 1880, rămăsitele pământesti sunt transferate într-o capelă gotică din preajma catedralei din Königsberg (astăzi, Kaliningrad), iar mormântul său, ornat cu un bust sculptat de Schadow si o copie a scolii de la Atena a lui Rafael, poartă inscriptionată fraza celebră din Critica ratiunii practice: „Două lucruri umplu sufletul de o admiratie si o veneratie mereu crescândă si nouă, în măsura în care reflectia si le întipăreste si se atasează de ele: cerul înstelat deasupra mea si legea morală din mine”.

pagina Lia Neamt cluj 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s