Enescu va rămâne pentru mine absolutul prin care eu îi judec pe alţii” Yehudi Menuhin

yeh2

Unul dintre cei mai mari muzicieni ai secolului al XX-lea. Un fabulos violonist. Dirijor. O carieră longevivă – 70 de ani –, una dintre cele mai prestigioase din istoria muzicii.
S-a născut la New York, la 22 aprilie 1916. Descendent al unei familii de evrei emigranţi din Rusia., Yehudi Menuhin incepe studiul viorii la varsta de 3 ani, cu Sigmund Anker. Cariera sa debuteaza la varsta de sapte ani, cand sustine o reprezentatie in care interpreteaza Concertul pentru vioara a lui Mendelssohn.

yeh3

În 1927 a venit în România să-l întâlnească pe George Enescu, de la care a luat lecţii de vioară. Se mândrea că este elevul lui Enescu. Asta după ce, copil-minune de la 7 ani, a cântat, cucerind publicul cu concertul nr. 1 de Mendhelson Bartholdy. Avea nevoie de un maestru. Şi l-a găsit pe George Enescu, despre care scria: “Enescu mi-a dat lumina care a ghidat întreaga mea existenţă”.
La 11 ani a venit la Sinaia, la Vila Luminiş, şi l-a găsit pe al său maestru, după care nu i-a mai despărţit decât moartea lui Enescu. L-a legat de Enescu o misterioasă prietenie, o rară bucurie intelectuală.
Mai scrie despre el: “Enescu va fi una dintre marile descoperiri ale secolului al XXI-lea. Enescu a fost cel care mi-a aprins imaginaţia, deschizându-mi o perspectivă în tumultul şi măreţia lui Bach.
Enescu va rămâne pentru mine absolutul prin care eu îi judec pe alţii”.
Din cauza lui Enescu, Yehudi Menuhin a rămas un mare prieten al românilor. Primul festival Enescu s-a bucurat de umărul său. A fost sufletul festivalului. A făcut totul, ca şi cum ar fi fost român.

Yehudi Menuhin n-a fost numai copil-minune, dar a fost şi un adolescent magnific, care a făcut turnee ambiţioase în lumea întreagă. A fost considerat un timp îndelungat cel mai bun.
A fost căsătorit de două ori, căsnicii din care au rezultat patru copii.
Doi cu prima sa soţie, Nola Nicholas, şi doi din a doua căsătorie, soţia sa fiind balerina britanică Diana Gould.
A fost un artist foarte implicat în toate nevoile vremii sale.
De exemplu, în cel de-al doilea război mondial, la vârsta de 25 de ani, a susţinut circa 500 de concerte pentru trupele aliate. N-a ţinut cont de cortina de fier, a călătorit în ţările estice, ştiind câtă nevoie era de muzică. Mai cu deosebire în Ungaria, din cauza marii sale iubiri pentru Bela Bartok, acest mare compozitor. Yehudi Menuhin s-a distins interpretând sonata pentru vioară-solo a lui Bartok.
După război cânta pentru cei care-au supravieţuit lagărelor de concentrare.

În 1959 s-a stabilit la Londra. După mult timp, 25 de ani – cere cetăţenia anglicană.
În 1958 înfiinţează prima orchestră de cameră, în care cântă acompaniat de sora sa Hephzibah Menuhin.
yeh4
A fost mereu în căutare de lucruri noi, de muzică nouă.
A condus festivaluri muzicale devenite celebre: Bath, Windsor, Londra, Gstaad, localitate in care, incepind din 1963, a fondat o Academie de muzica ce urmarea perfectionarea tinerilor violonisti, violisti si violoncelisti selectati dintre cei mai talentati muzicieni aflati la inceputul carierei. A fondat o orchestra de camera, alaturi de care, in ipostaza de solist si dirijor, a sustinut numeroase concerte educative in intreaga lume.

A dirijat orchestre prestigioase din Europa si America, de-a lungul a aproape sapte decenii in care a fost presedinte al Asociatiei Dirijorilor Filarmonicii Regale din Londra, dirijor de onoare al Festival Strings Orchestra, dirijor-presedinte principal al Filarmonicii Hungarica.
A colaborat cu misteriosul muzician indian Ravi-Shankar.
Activitatea sa discografică este de admirat. Una dintre cele mai importante imprimări este cea din 1933, când a cântat împreună cu George Enescu – “Concertul pentru 2 viori” de Bach, disc care obţine Marele Premiu al discului Gramophon.
În 1963, la Londra, într-un mare concert, Yehudi Menuhin introduce pentru prima dată simfonia I de George Enescu, lucrare pe care englezii o cânta cu ardoare în fiecare an.

A fost un muzician care a iubit mereu instrumentul la care a cântat, vioara – a scris şi un fel de manual în 1972 – “6 lecţii de vioară”.
Iar în 1977 scrie o carte autobiografică – “Călătorie neterminată”. A fost un talent incontestabil, mulţi au văzut în el geniul.

yeh 1
Mi-l aduc aminte frumos şi elegant, cu acel profil aristocratic, ascultând-o pe Silvia Marcovici şi spunând încântat: “E aproape perfect!”.
Generozitatea si implicarea in scopuri nobile i-au adus merite de exceptie pentru care a devenit Comandor al Legiunii de Onoare, Cavaler al Ordinului Olandez Orange-Nassau, Honorary K.B.E.; la acestea se adauga o serie de distinctii importante: Crucea Ordinului Federal al Germaniei, titularizarea in rindurile Legiunii de Onoare Franceze, Ordinul Belgiei, precum si numeroase distinctii in premii internationale printre care „Nehru”, pentru Recunoastere Internationala. Investit cu titlul de Doctor Honoris Causa al celor mai prestigioase universitati din lume, printre care Oxford, Sorbona si Cambridge, Yehudi Menuhin a primit titlul de lord din mina reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii ca recunoastere a meritelor sale artistice.

A murit în 1999, la 12 martie, la vârsta de 83 de ani. Şi încă dorea să facă multe lucruri noi.

sursa Rodica Mandache -Yehudi Menuhin, aproape roman (1 martie 2013)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s