DICŢIONARUL ÎNŢELEPCIUNII..450 de ani de la nasterea lui William Shakespeare

a3
Oamenii ar trebui sa fie ce par; iar cei care nu sunt, n-ar trebui nici sa para.
O vorbă înţeleaptă adoarme într-o ureche bleagă.
Atâta timp cât mai putem zâmbi, cauza nu-i încă pierdută.
Iubirea este ca un copil care tânjește după tot ce poate atinge.
Am socotit totdeauna virtutea şi ştiinţa drept daruri mai mari decât nobleţea şi bogăţia.
Partea cea mai nobila a rațiunii este împotriva furiei mele. Ea imi spune ca este lucru mai prețios să ierți decât să te răzbuni.
Pânza vieții noastre e țesută din bine și din rău, laolaltă: virtuțiile s-ar preschimba in trufie de nu le-ar biciui erorile, iar viciile în disperare de n-ar fi mângâiate de virtuti.
Capriciile noastre sunt mult mai zăpăcite și mai schimbătoare, mult mai pasionate si mai nesigure, mai repede domolite și stinse decât acelea ale femeilor.
Viata e scurtă dar, nevrednic folosită, scurtimea ei ar fi încă prea lungă, chiar dacă așezându-ne călare pe acul de ceasornic am opri viața în loc după o oră.
Umilinţa e scara tinerei ambiţii, spre care cel ce o urcă îşi întoarce faţa; dar, după ce a urcat-o până în vârf, îi întoarce spatele şi se uită în nori, dispreţuind treptele de jos pe care le-a suit, ca să ajungă sus.
Înfrânge-ţi durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte.
a4
Sătul de toate, moartea îmi invoc;
Văd vrednicul cerşind pentru mâncare,
Medalii pe distinsul dobitoc,
Credinţa răsplătită cu trădare;
Văd mantii aurite pe zălud,
Şi ţol de târfă pe virtutea pură,
Perfecţia o văd proscrisă crud,
Şi laşul văd puterea cum o fură;
Talentu-l văd de cenzori sufocat,
Ştiinţa uzurpată de prostie,
Dispreţuit ce e adevărat,
Şi rob la rău cel bun şi de-omenie.
Sătul de toate, toate le-aş lăsa
De n-ar fi-n lume ea – iubita mea.(William Shakespeare-Sonet LXVI)

g2

Cum valurile înspre ţărm se-mping,
Schimbându-şi locul val cu val din urmă,
Şi orele din noi se tot preling,
Minut peste minut se duc, se curmă.
Întâi ni-e naşterea luminător,
Apoi matură gloria irumpe;
Malefice eclipse ne-mpresor,
Şi Timpul, darnic ieri, azi daru-l rumpe.
Cea jună floare Timpul străpungând,
El trage brazde-n faţa cea frumoasă;
De al naturii miez mereu flămând,
Nimic nu cruţă crâncena sa coasă.
Dar versul meu i-o face, sper, în ciudă
Cântându-te, prin ani, în mâna-i crudă

l9
Să fii ce eşti,
Cu fruntea sus să vezi
Doar ce-i frumos şi bun!
Să fii din piatră, din granit,
Când cei din jur te-or fi jignit!
Nu-ţi pese de ţăruşul lor!
Ei sunt moşnegi,
Tu fii voinic!
Să fii în suflet un erou!
Să ştii să dai, dar să şi iei la rândul tău!

m3

Shakespeare a trăit fix 52 de ani (23 aprilie 1564 – 23 aprilie 1616), dar intervalul fertil din punct de vedere literar a durat doar din 1590 până în 1613, scriitorului atribuindu-i-se un număr de 38 de piese de teatru, 154 de sonete si alte 5 poeme.
Viaţa Bardului are două perioade distincte, în care nu se ştie exact cu ce s-a ocupat acesta. Biografii vorbesc despre asa-numitii „Lost Years”, anii (1578-1582) de dinaintea insurătorii cu Anne Hathaway (o femeie mai în vârstă cu opt ani, deja însărcinată – cu cine? – în momentul incheierii căsătoriei, fapt ce a produs un mare scandal în familie), dar si anii scursi intre momentul căsătoriei si reprezentarea primei părţi din „Henric al VI-lea” la Rose Theater (1585-1592), când se pare că, printre altele, Shakespeare ar fi călătorit în Italia li s-ar fi înrolat în marina militară.
In plus, aceiasi biografi pomenesc de posibilul fiu nelegitim – sau doar fin? – al scriitorului, viitorul Sir Will Davenant, nascut in 1606, dintr-o presupusă legătură adulterina a lui Shakespeare cu nevasta primarului din Stratford, localitate în care scriitorul revenea periodic pentru a-si vizita familia (cu toate că intrerupsese relaţia cu Anne Hathaway). Apoi, este de notorietate disponibilitatea sa pentru relaţii homosexuale, unii speculând chiar că Doamna Brună din Sonete ar fi fost, de fapt, protectorul său, lordul Southampton.
Toate aceste enigme, coroborate cu alte si alte detalii picante, au contribuit la crearea legendei unui ins dilematic, greu de fixat in insectarul uman comun. Pe cale de consecinţă, de ce nu ar putea exista dubii sau interpretări controversate nu doar ale vietii, ci si ale operei unui personaj care intrigă atât de mult?

sursa David –Silviu Boerescu-Marele mister al lui Shakespeare. Cine a fost Shakespeare?

pagina Lia Neamt cluj 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s