“. „Să le dăm dreptul de a-şi mângâia copiii, de a şi-i iubi şi de a şi-i creşte şi cunoaste”

BDV 2

DICŢIONARUL ÎNŢELEPCIUNII…Barbu Stefanescu Delavrancea
Tinereţe, capital mic cu dobândă mare.
Pasiunile ne înşeală, lipsa lor ne dezgustă.
Uitarea e suprema mângâiere a tuturor, şi buni, şi răi.
Omul acela e mai tare, care-şi cunoaşte mai bine slăbiciunile sale.
Mizeria unită cu nedreptatea şi cu birurile aprind revoltele unui popor.
A pricepe tot sau a nu te sinchisi de nimic, aceasta este singura taină a vieţii.
Frica e a trupului: trupul tremură. Curajul e al sufletului: sufletul n-are cum să tremure.
Câte focuri, câte lumânări şi câte văpaiţe n-ai ars, poveste, şi toate s-au stins, şi multe se vor aprinde ca să se stingă iarăşi, numai tu, poveste, nu te vei stinge decât cu cel din urmă om… şi numai acela va şti bine că lumea asta a fost o lungă şi aceeaşi poveste.

BDV3

96 de ani dela moartea lui Barbu Stefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, Bucuresti, d. 29 aprilie 1918, Iasi) scriitor, orator si avocat român, membru al Academiei Române si primar al Capitalei, tatăl pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea, precum si al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România. Cu vocatia perceperii evenimentelor politice si culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucurestilor. Rămâne în literatură, însă, întâi de toate prin Hagi-Tudose si prin trilogia dramatică moldovenească:
Apus de soare (1909)Viforul (1910)Luceafărul (1910)

Firea sa, care nu era ca a altora, i-a cerut imperios sa se manifeste cum era. Asa-i porunceau inaintasii cari erau cu el: granarii tarani strabatatori de vai si munti, rascolitori de zari, adunatori de privelisti si tezaurizatori de impresii. Ei, toti, sfatosi cum li era rostul si buni de toate povestile culese in cale, si-au dat drumul deodata printr-insul. Alta viziune, alta gandire peste obisnuita logica, alt grai, un alt fel de romaneste, de munteneste…
Un om cu vedenii, cum insusi era, in padurea parului cret, de supt care privirile ieseau impunatoare ca fosforice flacari, o minunata si impresionata vedenie.”Nicolae Iorga – Doi inaintasi … Delavrancea si Goga, Pagini alese, E.P.L., 1965, p. 149

Pe lângă producţia poetică, Barbu Ştefănescu Delavrancea a lăsat moştenire bucureştenilor şi iluminatul public, tramvaiele electrice, filtrarea apei potabile, infrastructura marilor bulevarde de azi, cât şi obligativitatea salubrizării oraşului.

BDV7

Fiul unui căruţaş de la marginea Bucureştiului, scriitorul a ajuns cel mai strălucit orator al României contemporane. Un romantic visător, cum îl numea Titu Maiorescu, care a condus Primăria Capitalei în perioada 1899-1901, şi a depăşit cu succes o perioadă de criză cu care s-a confruntat România la acea vreme. Puţine sunt amintirile despre cuvântările lui Delavrancea în faţa tribunei. Un om cu privire aspră, tonuri înalte care luau brusc o alura gravă când intrau în discurs problemele poporului. Până şi şi cei mai combativi consilieri ai săi încremeneau în faţa deciziilor sale, drepţi precum nişte lumânări în sfeşnic.

S-a implicat foarte mult în problemele Capitalei, însă primul lucru pe care l-a dorit cu insistenţă, şi l-a realizat în 1899, atunci când a fost ales şef la primărie a fost promovarea şi aplicarea Legii repausului duminical, arătând „că muncitorii nu-şi pot vedea niciodată copiii, plecând la lucru în zori şi întorcându-se acasă noaptea, târziu“. „Să le dăm dreptul de a-şi mângâia copiii, de a şi-i iubi şi de a şi-i creşte şi cunoaste”, spunea atunci marele scriitor.

BDV6
A urmat o întreagă aventură a modernizării Bucureştiului în perioada lui Delavrancea, cel care a susţinut cu tărie că tramvaiele nu ar trebui trase de căi, ci să funcţioneze electric, fapt ce a născut controverse în rândul politicienilor. A cerut Consiliului Comunal de la acea vreme schimbarea modului „barbar al tracţiunii cu cai” cu tracţiunea „dinamo-electrică”. Nu putea agrea imaginea cailor încovoiaţi care trăgeau vagoanele la deal şi nici a cablurilor spânzurate prin aer, cum văzuse în Franţa.
Suferim astăzi de revoltătorul spectacol al cailor încovoiaţi de povară vagoanelor când le trag la deal, mai suferim de slutirea bulevardelor prin plasă de fire a tramvaiului electric. De amândouă aceste neajunsuri vom scăpa; vor dispare caii înlocuiţi prin electricitate; va dispărea şi urâtă plasă de fire de pe bulevarde”, le promitea primarul consilierilor săi. Şi s-a ţinut de cuvânt. Într-o altă şedinţă a Consiliului Comunal, Delavrancea a respins propunerea Societăţii de Tramvaie, care oferea 500.000 lei anual Primăriei pentru a nu reduce tarifele călătoriilor, insistând pentru tramvaiul electric: „Dacă Consiliul actual nu va hotărî introducerea tramvaiului electric o vor hotărî urmaşii noştri şi ar fi o mare ruşine şi o ofensă pentru Capitală să tolereze” tramvaiul cu cai. Rezultatul a fost votarea de către consilieri a introducerii tramvaiului electric.

BDV5
Mandatul politicianului conservator s-a nimerit într-o perioadă dificilă, când ţara era grav atinsă de o criză economică, iar bugetul Primăriei era de doar 14,5 milioane de lei. În cei doi ani petrecuţi la cârma Capitalei a excutat lucrări de aliniere pe 120 de străzi din centrul oraşului, dar şi la periferie, printre acestea numărându-se şi Calea Victoriei, Dudeşti, Calea Rahovei. A continuat cu prelungirea Bulevardului Coşbuc, realizarea străzii Pantelimon şi aplicarea teresamentului pentru Parcul Filaret.
De departe însă cel mai insalubru cartier al Capitalei de la acea vreme era Tei. Delavrancea a dat dispoziţie să fie curăţat, pavat şi să se construiască şanţuri pentru scurgerea apelor. Pentru aceste lucrări au fost necesare exproprierea mai multor persoane, însă primarul nu a cheltuit foarte mult, fiind de altfel singurul edil care a făcut exproprieri doar când erau de strictă utilitate publică. Unul dintre cele mai memorabile lucuri pe care Barbu Delavrancea le-a făcut pentru bucureşteni rămâne sistemul de prelucrare şi filtrare a apei Dâmboviţa. Instalaţii care erau vechi de zece ani şi care nu mai dădeau randamentul necesar. A ordonat construirea unei staţii de captare a apei, undeva în Bragadiru, pe o suprafaţă de 7 kilometri, compusă din 20 de puţuri de beton. În acelaşi timp, uzina electrică de la Ciurel a fost mutat la Grozăveşti şi i s-a mărit instalaţia cu un motor şi trei generatori. La Cotroceni s-a construit un rezervor pentru înmagazinarea apelor captate având o capacitate de 7.000 metri cubi. Pentru aducerea apei în rezervorul de la Cotroceni s-a contruit un apeduct de 9.400 metri lungime. Întreaga lucrare a constat 2,9 milioane de lei. Au urmat lucrări de adâncire a Dâmboviţei, între Grozăveşti şi Ciurel şi s-au reparat malurile. Toate acestea au făcut că la sfârşitul mandatului lui Delavrancea, apa consumată de bucureşteni să fie curată, limpede şi potabilă şi să scadă mortalitatea pentru febră tifoidă, povesteşte istoricul Cătălin Petruţ Fudulu.
Totodată, pentru a fi sigur că oraşul va rămâne curat, după salubrizarea forţată făcută de el, Delavrancea a introdus obligativitatea abonamentului la ridicarea gunoiului, până atunci acesta fiind facultativ, iar la 40 la sută dintre bucureşteni li se ridica gunoiul fără să plătească. Tot în perioada mandatului său s-au înfiinţat abatoarele pentru vite mici porci, oi, miei, capre, animale ce erau tăiate până atunci în curţile oamenilor, întreţinând un pericol permanent pentru sănătatea oamenilor.

BDV4

Delavrancea nu a uitat nici cultura. El a sprijinit cu fonduri tipărirea Istoriei Bucureştilor a lui Ionescu Gion şi l-a pus pe I.L. Caragiale să redacteze un raport cu divertismentele artistice populare, în care acesta din urmă a propus construirea unui teatru popular. A înfiinţat o şcoală profesională şi de meserii în care erau primiţi fiii de români săraci pentru a se forma că mici meseriaşi. Mandatul lui Delavrancea a durat aproape doi ani, timp în care şi-a pus amprenta pe capitala ţării într-atât de mult încât să ni-l amintim astăzi nu doar ca pe cel mai remarcabil orator din istorie, ci şi ca primar care avea o adevărată evlavie pentru popor. Aşa cum îl educaseră străbunii săi.

SURSA
PRIMARI DE LEGENDĂ Edilul care a dat liber muncitorilor duminica şi a salubrizat pentru prima dată Capitala.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s