Viaţa nu e făcută din breaking news…


mt5

Viaţa nu e făcută din breaking news
Cum nici din curcubeie nu e,
Nu tot ce e life e live
Sunt atât de multe lucruri adevărate
Care nu intră în direct

mt2

Sunt atât de mulţi oameni care stau
În spatele camerelor de luat vederi,
Sunt suflete mari care
N-au loc pe micile ecrane
Sunt atâtea inimi
Care nu trec sticla,
Vă spun toate astea news alert
Ca şi când lumea toată
Ar trebui transmisă aşa,
mt3
Nu mai transmite contracronometru,
Transmite-mi, te rog, sfârşitul lumii
Încet, cadru cu cadru

mt6
Vreau să-i văd toate frame-urile,
Secvenţă cu secvenţă,
Transmite-mi sfârşitul lumii la ralanti,
Nu bate din picior,
Viaţa nu e breaking news.(Marius Tuca)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Pe buze am rouă, deşi mor cuvinte…


zin 4
Mi-s ochii senini, deşi plouă în lume ,
Mi-e cântecul crez, deşi crunt ne uităm
Mi-e cerul albastru, deşi nu am nume ,
Cu viaţă şi moartea pe-un ocean navigăm.
zin7
Pe buze am rouă, deşi mor cuvinte,
Deşi toate florile s-au sinucis
Mai sunt şi speranţe, dar sunt şi morminte,
Mai multe decât ne-ntristeaza în vis.
PASARE 2
Pe cer trec corăbii cu punţile goale ,
Pe mări navighează aceiaşi condori
Dar paşii mei singuri urmează o cale ,
Ce lasă în urmă tristeţea pe flori.
strigat0
Tu strigi către viaţă, eu strig către moarte,
Tu cumperi speranţe, eu cumpăr dureri
Tu cauţi doar zi, dar eu caut doar noapte,
Dăm clipe în schimbul atâtor păreri.
zin6
De-aceea încerc să sfidez prăbuşirea,
Incetul cu-ncetul acestei lumi
Deşi-mi întristează şi iarna privirea,
Nu vreu să fiu pradă atâtor minciuni…
SC3
Cunosc plânsul ierbii, dar râd în neştire,
Să nu afle iarba că şi eu mă frâng
Şi vreau uneori un minut de iubire,
Să uit tot ce-i trist şi să uit să mai plâng…(Felicia Feldiorea-Crez)

De-ai fi ramas cu mine când au plecat cocorii..


I2

De-ai fi ramas cu mine când au plecat cocorii,
Ţi-aş fi cântat în noapte pe strune de vioară,
O simfonie-albastră, împrăştiindu-ţi norii
Când ploile tristeţii ar fi-nceput s-apară.

leo 0
Te-aş fi făcut vioară şi ca un acordor
Vindecător de mana durerilor din tine,
Pe corzile bolnave din sufletul algor
Turnam cu grijă mirul iubirii să te-aline.

3-1
Cu trupul meu arcuş, secătuit de dor,
Ai fi cântat din nou cu patimă şi sete,
Doar armonia vieţii, iar focul dirijor
Incandescent în noi cu flăcari violete.

lm1
Dar ai ales să pleci, prea lesne şi departe,
Pierdută-i partitura cu muzica dorinţei,
În mine mor izvoare de tine necântate
Şi-n locul lor rămâne doar hăul neputinţei.(Angelina Nadejde)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Am să-ţi ghicesc în palmă viitorul…


mt8

Am să-ţi ghicesc în palmă viitorul,
E de-ajuns să pui mâna în dreptul inimii mele
Să aud cum îţi bate linia vieţii
Cum învaţă alfabetul din pieptul meu
Şi-l scrie apoi cu vârful degetelor pe pietre,
Nedumerire, tu te aşteptai de la mine la chiromanţie?
Ai uitat, ţi-am spus să ţii minte, eu sunt poezie

mt11

Am să-ţi ghicesc în palmă viitorul,
Închide ochii, respiră, trage-mă în piept
Ca să pot să-ţi citesc tinereţea fără bătrâneţe
În podul palmei, pe nervură, pe arsură,
Să-ţi descopăr taina păcatului care sunt
De la degetul mare până sus la umăr
Motiv pentru care anii tăi de fericire n-am timp să-i număr.

LIN 2

Am să-ţi ghicesc în palmă viitorul,
Lasă-mă să-ţi urmăresc linia inimii
Până la capăt, până la bătaia ei dintâi
Să văd ce ascunde în ea, în sângele ei
Să-i pătrund imateriala fragilitate
Pentru a-ţi putea spune cu exactitate
Câte iubiri, câte suferinţe, câte dragoste o să ai.

mt3

Am să-ţi ghicesc în palmă viitorul,
De-asta bat cu rucsacul plin de gândurile mele
Munţii ei străbătuţi, întretăiaţi de venele tale albastre,
Acolo vom găsi risipirea eului într-a tuului
Amestecul de amor, parfumuri şi de fiinţe
Unde viaţa se poate pierde atât de uşor
Între degetul mijlociu şi cel arătător.

mt12

Am să-ţi ghicesc în palmă viitorul,
Pune-o pe buzele mele, sărută-le
Să-ţi spună toate şoaptele dintr-o viaţă
Pe care n-ai să le spui niciodată
De teamă să nu destrami frumuseţea tăcerii,
Şi lasă-mi limba să-ţi înveţe linia vieţii
Poate-mi va trebui vreodată, dacă voi rătăci drumul, calea.

mt5

Am să-ţi ghicesc în palmă viitorul,
Acum fac echilibristică pe linia norocului
Că m-ai cunoscut, că nu m-ai cunoscut
Că fericirea se conjugă la timpul trecut,
Şi îmi aduc aminte coborând pe ea la vale
Cum tot universul meu stătea la degetul tău mic
Tocmai când descopăr că sunt pulsul de la încheietura mâinii tale.

Am să-ţi ghicesc în palmă viitorul.(Marius Tuca)

LA MULŢI ANI MAESTRE !!


DF1
Din contactul cu viaţa socială, cu bătrânii satului. Mai învăţai o baladă, un cântec, o zicală. Folclorul este înţelepciunea unei naţiuni.(Dumitru Farcas)

Evocându-l în „Dumitru Fărcaş – metamorfozele taragotului”, criticul literar Petru Poantă a scris: „…omul şi instrumentul se contopesc într-un fel de fluid vital ; melodia se naşte parcă din simbioza acestor corporalităţi. Ea singură prinde atunci consistenţă: imitând diafanitatea materială a nesfârşitului sau febrile „sintaxe ale fulgerului”; e pură, de o transparenţă absolută ori plină de arabescuri subtile . Desigur, nu avem de-a face numai cu un interpret. Dumitru Fărcaş este în primul rând un creator prin faptul că a zămislit un imaginar muzical original cu un stil imediat identificabil. Muzica sa, în ceea ce are mai bun, este o transubstanţializare a unui fond arhaic, o stilizare în sens metafizic a acestuia…”

S-a născut în 12 mai 1938, Groşii Băii Mari, Maramureş
Au fost câteva momente de răscruce în cariera …
Îşi datorează cariera talentului, muncii, familiei, dar şi unor dascăli. Dacă ar fi s-o ia de la început, nu ar ezita să păşească pe acelaşi drum.
A fost descoperit de Mihai Guttman, fostul director al Liceului de Muzică din Cluj. Acesta bătătorea toate cărările din satele ardelene, în căutarea de elevi. Mai întâi l-au pus la flaut, apoi la contrabas. S-a rugat de profesorul de oboi să-l ia la el.
După absolvirea Liceului de Muzică, în anul 1960 a încercat să se angajeze la Ansamblul folcloric Maramureşul din Baia Mare. Acolo l-au dorit, dar în postura de taragotist. Postul de oboist era ocupat. A trebuit să se recalifice rapid: „M-am pus la punct într-o săptămâna cu noul instrument”. Aici a avut ocazia să concureze cu marii artişti ai vremii, Zamfir, Drăgoi, Iordache. A obţinut premiul I într-o confruntare importantă la nivel internaţional.
I-a cunoscut pe toţi preşedinţii ţării La îndemnul profesorului din liceu, a continuat studiul oboiului la Conservator. „Studiile superioare m-au ajutat în carieră”, spun el. În paralel s-a ocupat de taraful de la Casa de Cultură a Studenţilor. În scurtă vreme avea să devină prima trupă studenţească de folclor din Transilvania. Cu ea a cutreierat lumea în lung şi-n lat. Din Australia până în Canada, din Argentina până în Corea de Nord. Despre studenţia din anii 60 spune că, atunci exista un respect pentru profesori şi familie. „Nu intra nimeni după profesori la ore. Familiile se întemeiau între colegi, după ce s-au cunoscut în întreaga facultate. La Mărţişorul am numărat mai mult de 350 de familii înjghebate de partenerii de dans, care au rămas stabile după zeci de ani. Astăzi studenţii au alte preocupări, dar mai puţin pentru şcoală şi familie”, explică clujeanul. Nu ascunde că a avut ocazia să-i cunoască pe marii potentaţi ai vremii. I-a cunoscut pe toţii preşedinţii ţării. Cu Ceauşescu a călătorit în Corea de Nord. „I-am cunoscut şi pe Băsescu şi pe Iliescu şi pe Constantinescu”, povesteşte artistul. Lui Fărcaş nu-i place faptul că instituţiile de cultură muzicale din Cluj nu au propriile sedii. “Nici liceul nici Academia de Muzică, nici Filarmonica nu au propriile sedii. Pe cât de culturală a fost cetatea, pe atât de dezinteresate sunt autorităţile de a dezvolta şi perpetua cultura şi tradiţiile”, spune cu amărăciune Fărcaş.

Concertele lui sunt o împărtăşanie cu ceea ce e mai sfânt pentru noi: Dunărea şi Carpaţii, Soarele şi Luna, brazii şi izvoarele, cerul şi grânele, dar şi strămoşii cei plecaţi în eternitate, aureolaţi sub o cunună de aur, luminoşi, frumoşi, omenoşi, blânzi şi demni.
(publicistul şi etnologul Ovidiu SUCIU.)
Ce-i place
Că la Cluj au reuşit să supravieţuiască 3 ansambluri de folclor studenţesc. Că încă studenţii vin să se înscrie la activităţile culturale.
Ce nu-i place
Că odată cu industria şi agricultura românească au dispărut numeroasele cluburi culturale, unde se întâlneau atât studenţii cât şi muncitorii. Pe atunci studenţii se distrau în aceste cluburi, unde nu existau nici bătăi, nici nebunii, nici droguri.
Cum îsi petreceau studentii timpul liber si vacantele în anii 60?
O parte din vacanţă mergeam în staţiunile Pârâul Rece, Izvorul Mureşului, Costineşti. Apoi mergeau la părinţi, la culesul recoltei. În timpul şcolii aveam timp şi pentru activităţi culturale, dar şi de învăţătură.
Cum vă găseati piesele pentru repertoriul orchestrei?
Din contactul cu viaţa socială, cu bătrânii satului. Mai învăţai o baladă, un cântec, o zicală. Folclorul este înţelepciunea unei naţiuni. Vom rămâne fără instrumentişti, dacă vor continua să plece din ţară? Pleacă de nevoiaşi. Plecarea se va reduce, după ce vor reînvia instituţiile de cultură. Românul nu-i ca alte neamuri, unde-i merge bine e ţara lui. Suntem un popor cu credinţă şi neam de ţară. Vai de omul fără ţară.

Ce cadou vă doriti de ziua dumneavoastră?
Cel mai frumos cadou, să mă bucur cu prietenii. Primesc de fiecare dată 6-700 de felicitări telefonice de la prieteni. Abia fac faţă apelurilor.

DF2

Ce s-ar mai putea spune? Poate doar să-i urăm cu toţii: să ne trăiţi, maestre, să fiţi sănătos, iar viaţa românilor să fie mereu însorită de arta unui taragot fermecat!

LA MULŢI ANI MAESTRE !!

Cineva a-nveninat fântânile omului.


lebede 1
Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe
peste muguri. Şi pretutindeni îl aud eu şi tu.
lebede 2
Călugării şi-au închis rugăciunile
în pivniţele pământului. Toate-au încetat
murind sub zăvor.
lebede 3
Sângeram din mâni, din cuget şi din ochi.
În zadar mai cauţi în ce-ai vrea să crezi.
Ţărâna e plină de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de călcâie
şi prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, şi iată cânt:
cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?
lebede 4
Cineva a-nveninat fântânile omului.
Fără să ştiu mi-am muiat şi eu mânile
în apele lor. Şi-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
Să trăiesc printre pomi şi printre pietre.
Lucruri mici,
lucruri mari,
lucruri sălbatice – omorâţi-mi inima!”( Lucian Blaga Lecitină pentru poezie)

Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.

Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.
In mine se mai vorbeşte si astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristete mă-ncing.(Lucian Blaga)

119 ani de la nasterea poetului Lucian Blaga..

pagina Lia Neamt cluj 2014

Prea ne-ascundem între noi..des udaţi de triste ploi !


lm0

prea
sunt clopotele surde
şi ni-s clipele prea scurte!
prea
ne stingem – lumânare
într-un rost ce mereu doare!

rg3

prea
ne scuturăm aleanul
mult nevindecaţi tot anul
de nevolnice iubiri,
de vise trandafirii
curse-n palmele de miere
şi în gândurile – fiere !

lm5

prea
ne ducem pe apus
pe un mal ascuns, ascuns …
prea
ne cerem asfinţitul
şi de toate mult iubitul !

prea
ne dăruim oricui
agăţaţi în vârf de cui !

lm7

prea
dorim ca azi să frângem
şi în braţe să iar strângem
amintirea veşnic înger,
în iubirile ce… sânger’ !
prea
ne mai dorim mereu
să fim amândoi doar EU !

lm3

prea
ne adunăm hai-hui
un poem cântat oricui !
nu ne-ascultă şi ne doare
o mirare stinsă-n zare !

lm1

prea
ne-ascundem între noi
des udaţi de triste ploi !
mult şi
prea
şi des …
si tot,
o iubire de norod,
care nici măcar
nu strigă
când se stinge pe-o ferigă

lm2
şi nici nu ne mai petrece
într-o noapte aşa rece,
când ne-adunăm în noi
îmbrăcaţi în mult noroi,
ce l-am strâns
fără să vrem
între amintiri ce gem
de atâta mult iubire
ce ne-a fost-a …(Lelia Mossora)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

N’ai dezmierda, de n’ai şti să blestemi…


RG1

N’ai dezmierda, de n’ai şti să blestemi;
surâd numai acei care suspină.
Azi n’ai zâmbi, de n’ar fi fost să gemi,
de n’ai fi plâns,n’ai duce’n ochi lumină.

rg2

Si dacă singur rana nu-ţi legai,
cu mâna ta n’ai unge răni străine.
N’ai jindui după un colt de rai
de n’ai purta un strop de iad în tine.

rg4

Căci nu te’nalti în slăvi până nu cazi
cu fruntea grea, în pulberea amară.
Si dacă’nvii în cântecul de azi,
e c’ai murit în lacrima de-aseară.(Radu Gyr)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Omul e sclavul propriei vanităţi…


johann brahms

131 de ani de la naşterea marelui compozitor Johann Brahms

jb
Se povesteşte că în tinereţe lui Brahms i se reproşa mereu faptul că temele abordate în compoziţiile sale sunt extreme de triste şi de deprimante.Intr-o zi a fost apostrofat chiar de editorul său care i-a spus-o în modul cel mai direct cu putinţă
-Scrieţi o muzică tristă.Ascultătorii ar prefera să se destindă şi să plece de la concerte
într-o dispozitie cât mai bună.Te rog ca următoarea dumnitale compozitie să aibă un ton cât mai vessel, mai optimist
-O să mă străduiesc, promise cu timiditate tânărul Brahms..
Peste câteva zile se prezintă înaintea editorului cu o mapă voluminoasă
-Ei , sper că de data asta ţi-a reuşit, zise omul
-Aşa cred, răspunse Brahms aranjând partitura.Noua compoziţie începea aşa” Eu vesel mă întreb spre mormânt ”

Brahms era deja la o vârstă înaintată cînd a compus un ciclu de melodii intitulat “Cântece de dragoste”.Un amic de-al său, impresionat poate de acestea, îl întreabă pe maestru când o să i-o prezinte pe muza care l-a inspirat.
-Dragul meu, spuse Brahms, până acum n-am întâlnit nici o femeie care să dorească să-şi împartă viata cu mine.Dacă totuşi ar apărea vreodată una, aş refuza-o categoric considerând-o femeie lipsită de gust.

Brahms era un tip extrem de temperamental.Dacă în timpul repetiţiilor pe care le făcea cu instrumentiştii, se întâmpla ca ceva să nu meargă cum trebuie, exploda imediat într-un torent de insulte si expresii deloc măgulitoare la adresa acestora.Bineînţeles regreta imediat că i-a ieşit porumbelul şi nu ştia apoi cum să se mai scuze.Se povesteşte că odată după ce a terminat de înjurat o oră întreagă orchestra din Leipzig, când repetiţia a luat sfârsit a abordat o mină surâzătoare spunând
-Domnilor , dacă printre domniile voastre se mai află cineva care a scăpat astăzi nebălăcărit, îl rog să mă ierte. Ştiu prea bine că nu mă cheamă nici Bach, nici Hayden, nici Mozart, ori Beethoven.Eu sunt Johannes Brahms.
Orchestra s-a ridicat în picioare şi a început să-l aplaude.

Johannes Brahms a fost invitat într-o zi să cineze la un prieten.Erau şi alţi invitaţi, dar compozitorul era vedeta serii.La un moment dat, gazda se ridică şi ţine un toast
-Domnilor , în cinstea înaltului nostru oaspete,am dispus să fie adus din pivniţe cel mai bun vin al nostru,un Brahms al vinurilor,al putea spune
In timpul mesei, gazda îl întreabă pe Brahms cum i se pare vinul
-E bun spuse compozitorul,dar poate îl găsiţi în pivniţa dumneavoastră şi pe Beethoven.

Johannes Brahms era un om destiul de retras căruia nu-i plăcea ăn mod deosebit viaţa mondenă.O doamnă din înalta societate îşi dorea însă atât de mult să îl aibă printre invitaţi ei la o serată şi pe ilustrul compoyitor, ăncât s-a gândit că-l va indupleca pe acesta să participe dacă îi va trimite lista invitaţilor, cu rugîmintea de a-i sterge pe cei care nu îi sunt pe plac.Brahms i-a îndeplinit dorinţa şi i-a returnat lista de pe care ştersese un singur nume Johannes Brahms.

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Voi lua doar timpului uitarea ca la cingătoare să mi-o pui..


v3

Voi lua doar timpului uitarea
ca la cingătoare să mi-o pui
şi, lăsând iubirilor chemarea,
peste dealuri voi pleca haihui

I1
Mă aşteaptă-n fulgerări de stele
vântul, ca şi mine, un hoinar
şi visatul rod muşcat de vreme
răstignit pe-o piatră de hotar.

I3
Visul ce-a plutit târâş prin ceaţă
e un mugur ofilit pe ram,
vorbele s-au prefăcut în şoapte
ca şi timpul greu prelins pe geam.

I2
N-o să-ncerc să mă opresc vreo clipă
lacrima se pierde în zădar
viaţa, fulgerând cu-a ei aripă,
între noi a pus un greu hotar

I4
Dă-mi uitarea ca un văl de ceaţă
vorbe fără rost tu n-o să spui,
timpul m-a strigat de dimineaţă
s-o pornesc cu el, pe deal, haihui.(Leonid Iacob)

pagina Lia Neamt cluj 2014