De foame aerul sigilase fiecare sunet…

RA1
Intr-o mare de trupuri
sleite de oboseala unui drum
pe care nu-l cunoscusem
mă ridicasem să privesc orizontul
RA4
dar gura femeii îmi muşcase glezna
de foame aerul sigilase fiecare sunet
aş fi strigat
aş fi strigat sângelui din apus
că nu-i de ajuns să-mi curgă prin vene
că moartea unei zile
RA0
e singurul moment în care mă întreb
pe unde mai respiră călătorul din mine
când inima lui s-a închis
într-o iarnă de porţelan?(M-au slobozit-Ana Sofian)
RA3
poate pentru fiecare încrâncenare
lăsată de viaţă
în tomul cu file fără număr
nimeni nu ştia câte pagini povestesc despre ea
nimeni n-o cunoştea îndeajuns
ca să poată spune
e vinovată
RA5
ochii ei scuturând lacrimă în fluviu
cum o toamnă îşi rătăceşte frunza
în pulberea drumului
glasul stins –
flaut vechi într-o lume surdă şi necunoscătoare
mâna ei – adevăr împrumutat fiecărei atingeri
RA6
dacă o veţi întâlni în statornicia unei treceri
scrieţi un cuvânt
pentru fiecare ecou de lumină pe care l-aţi simţit
când destinul v-a adus în preajma ei
şi-atunci alungarea îi va fi mult mai uşoară…(Ana Sofian)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s