Moştenesc copiii rămăşiţe sumbre…


272

Plouă încontinuu… parcă Dumnezeu
Şi-a vărsat năduful peste noi în ploi,
Suntem prinşi de ape ca-ntr-un defileu
Nămoliţi de soartă şi luaţi şuvoi.

273
Suntem flori ce-n umbră caută lumina,
Furişate vieţi cerşim stropi de soare,
Ne sfârşim în taină, părăsim grădina
Dar rămân cangrene fără vindecare.

274
Moştenesc copiii rămăşiţe sumbre
Imprimate-n genă − maligne poveri,
Vor trăi la fel, înveliţi cu umbre
Vor simţi durerea liberei căderi.

275
Doamne dacă verşi peste noi potopul,
Scapă-ne de răul ce pluteşte-n toate,
Spală din păcate, fă din asta scopul
Ploilor acide… peste noi uitate.(Angelina Nădejde)

pagina Lia Neamt 2014