Moştenesc copiii rămăşiţe sumbre…

272

Plouă încontinuu… parcă Dumnezeu
Şi-a vărsat năduful peste noi în ploi,
Suntem prinşi de ape ca-ntr-un defileu
Nămoliţi de soartă şi luaţi şuvoi.

273
Suntem flori ce-n umbră caută lumina,
Furişate vieţi cerşim stropi de soare,
Ne sfârşim în taină, părăsim grădina
Dar rămân cangrene fără vindecare.

274
Moştenesc copiii rămăşiţe sumbre
Imprimate-n genă − maligne poveri,
Vor trăi la fel, înveliţi cu umbre
Vor simţi durerea liberei căderi.

275
Doamne dacă verşi peste noi potopul,
Scapă-ne de răul ce pluteşte-n toate,
Spală din păcate, fă din asta scopul
Ploilor acide… peste noi uitate.(Angelina Nădejde)

pagina Lia Neamt 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s