Umple, iubito, cu vin vechi potirul..


a03
Umple, iubito, cu vin vechi potirul,
Fructul luminii, limpezit de muze,
Alintă apa dulce din havuze
Ce-a adormit cu trudă trandafirul.
PICT4

Aşterne masa cu-n surâs pe buze,
Aşează pâinea şi veghează mirul
Ademenind spre trupul blând zefirul
Aromitor al zorilor lăuze.

gf1

Aprinde focul, nu-l lăsa să piară,
Aruncă lemne pe altar. Apoi
Miresme dulci ne vor zidi. Spre seară
Vom dezbrăca veşminte. Drepţi şi goi
Ne vom topi ca un palat de ceară
În flacăra dintru adânc de noi.(Adrian Munteanu)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Anunțuri

Nimic nu fac s-alung din jur arestul…


ad1

Înviorat, slobod a nopţii trenă,
Mă spăl cu spaima zorilor devreme;
Să fiu păzit, mă ung cu vagi dileme
Şi-arunc anoste vorbe în arenă.

l5

Ştiute obiceiuri şi sisteme
Devin actori pe o sordidă scenă
Şi cad în valul devenit sirenă
Ce peste ţărmuri toropite geme.

lf0

Nimic nu fac s-alung din jur arestul
Plăcerilor strivite de pervaz.
Aceluia ce sunt, surpându-i lestul,

I le-aş zvârli pe toate în obraz,
Ca să-mi sfinţesc în gest şi-n trup protestul,
Dac-aş putea o clipă să fiu treaz. (Adrian Munteanu-Nimic nu fac)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Chiar de-a pătruns tăcerea-n aşternuturi…


d1

Chiar de-a pătruns tăcerea-n aşternuturi
Şi bolţi de ceaţă lenevesc sub gene,
Peste-nnoptări de ai călca alene,
Te-aş bănui în mersul de-nceputuri.

MS6

Tiptil de te-ai ascunde-n zvelte mrene
Şi ai uita să îmi zideşti săruturi,
Tot te-aş simţi vibrând în neştiuturi
Când cad pe trup uitări cu albe trene.

d2

Nu s-ar putea să-mi fie visul jalnic,
Cerşind pieziş în coaste să-l împungi.
Cu ostoite seve curge falnic
Torid izvor pe care nu-l alungi.

d3

Paşi îngereşti ţi se topesc năvalnic,
În rătăcirea norilor prelungi.(Adrian Munteanu)

Oricât de maiestuos mă vezi în toate !!


m0

Oricât de maiestuos mă vezi în toate,
În templul meu de blândă penitenţă,
În cerc uitând umila mea prezenţă
Sunt doar un rol, iar vorbele-s uitate.

m1

Cât de cucernic ţi-ar părea-n esenţă
Un gest ce-ascunde gloata de păcate,
Cât de umil aş pregăti bucate
Pentru-a-mpărţi la orbi cu inocenţă,

m9

N-aş fi decât nimicul care doare,
Un lut cleios prelins în trupul ud.
M-aş mai putea preface în candoare
Doar de-aş porni război până asud,

m6

Izbind în masca poftei cu ardoare,
Să-mi frâng fiinţa, răzvrătit şi crud.(Adrian Munteanu)