De foame aerul sigilase fiecare sunet…


RA1
Intr-o mare de trupuri
sleite de oboseala unui drum
pe care nu-l cunoscusem
mă ridicasem să privesc orizontul
RA4
dar gura femeii îmi muşcase glezna
de foame aerul sigilase fiecare sunet
aş fi strigat
aş fi strigat sângelui din apus
că nu-i de ajuns să-mi curgă prin vene
că moartea unei zile
RA0
e singurul moment în care mă întreb
pe unde mai respiră călătorul din mine
când inima lui s-a închis
într-o iarnă de porţelan?(M-au slobozit-Ana Sofian)
RA3
poate pentru fiecare încrâncenare
lăsată de viaţă
în tomul cu file fără număr
nimeni nu ştia câte pagini povestesc despre ea
nimeni n-o cunoştea îndeajuns
ca să poată spune
e vinovată
RA5
ochii ei scuturând lacrimă în fluviu
cum o toamnă îşi rătăceşte frunza
în pulberea drumului
glasul stins –
flaut vechi într-o lume surdă şi necunoscătoare
mâna ei – adevăr împrumutat fiecărei atingeri
RA6
dacă o veţi întâlni în statornicia unei treceri
scrieţi un cuvânt
pentru fiecare ecou de lumină pe care l-aţi simţit
când destinul v-a adus în preajma ei
şi-atunci alungarea îi va fi mult mai uşoară…(Ana Sofian)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Anunțuri

Când mi se face dor de talpa ta…


ur1
Când mi se face dor
de talpa ta,
dezbrac piatra de piele
şi o-mbrac
sunt povârniş abrupt
să nu poţi urca repede,
să-mi atingi ochii
strivindu-le irişii între degete
ca să-ţi rămână sub unghii
parfumul.
UR2
Când mi se face dor
de talpa ta,
rog drumul să se dea într-o parte,
să nu cunoşti semnele
– ochii de îngeri şi-au pierdut lumina –
şi-n fiecare colţ de piatră
las un strop de iubire
– far pentru îngerii cuibăriţi în tălpile tale
de care mi-e atât de dor… (Ana Sofian )

pagina Lia Neamt cluj 2014

Ascundeţi-mă de el – omul însingurărilor mele


as1

ascundeţi-mă

de el – omul însingurărilor mele

din cuvântul lui biciul se face vânt
şuieră vocale
şi fiecare poem pe care mi l-a scris
nu-i decât o rană în sufletul
ca un câmp de bătălie
unde mor macii sub secera vorbei

as2

ascundeţi-mă
sub geana unei sălcii
când fluviul sclipeşte pe dunga unei raze rătăcite
să mă scutur odată cu frunza
când toamnele nu mai au răbdare
şi brumele se sting trecând nepăsătoare

as3

iar dacă nopţile mele
se vor umple de strigătul lui
spuneţi-i c-am plecat să caut
partea inimii pe care doar noi doi o locuiam..(Ana Sofian)

pagina Lia Neamt
Cluj 2014

Simplu..te iubeam..


ANA1

Nu ştiu câte herghelii am ucis,
dar mi-amintesc
fiecare cal înaripat
pe care-l credeam înger
când îmi dezlipeam fruntea
de braţul tău

ana2
dimineaţa devenea o stampă,
sub mătăsuri fluturii se credeau miri,
iar nunţile anunţau răsărituri
în care lumina
nu uita niciodată să zâmbească
ANA 9
îmi strângeam genunchii
şi pe meterezele lor puneam de strajă
câte o alunecare,
apoi îmi potriveam genele
să te pot strecura
cuminte, ca într-o poveste fără final
d6
acopeream cu borangicuri oglinzi
să las strălucirea doar între noi
ca o mare în care aveam să cufund
cuvintele
sfinţindu-le cu bucuria atingerii
ANA 10

după care, simplu, te iubeam…(Ana Sofian)

postare Lia Neamt

cluj 2014