Viaţa nu e legată cu o fundă, dar este totuşi un dar…


rb
Regina Brett este autoarea cărtilor Be the Miracle: 50 Lessons for Making the Impossible Possible. Ea a fost nominalizată de două ori, în 2008 și în 2009, la premiul Pulitzer pentru lectiile scrise pentru The Plain Dealer Cleveland, cel mai mare ziar din Ohio.
În ziua când a împlinit 45 de ani a alcătuit o listă cu 45 de lectii de viată, trăite si învătate, ca femeie, ca om, ca mamă. Când a împlinit 50 a mai adăugat 5.
april 3
Rezultatul este acesta:
1. Viaţa nu este dreaptă, însă tot este frumoasă.
2. Când ai îndoieli, fă doar un pas mic înainte.
3. Viaţa e prea scurtă pentru a pierde timpul urând pe cineva.
4. Nu te lua prea în serios. Nimeni altcineva nu o face.
5. Plăteşte-ţi facturile lunar.
6. Nu trebuie să ai ultimul cuvânt în fiecare ceartă. “Agree to disagree”.
7. Plângi alături de cineva. E mult mai sănătos decât să plângi singur.
8. Este în ordine să fii câteodată supărat pe Dumnezeu. El poate suporta.
9. Economiseşte pentru pensie încă de la primul salariu.
10. Când vine vorba de ciocolată, rezistenţa e zadarnică.
11. Împacă-te cu trecutul tău, ca să nu-ţi încurce prezentul.
12. Este în ordine să-ţi laşi copiii să te vadă plângând.
13. Nu-ţi compara viaţa cu a celorlalţi. Nu ştii care e rostul călătoriei lor.
14. Dacă o relaţie trebuie să fie secretă, nu ar trebui să faci parte din ea.
15. Totul se poate schimba cât ai clipi. Nu-ţi face probleme. Dumnezeu nu clipeşte niciodată.
16. Viaţa e prea scurtă pentru relaţii lungi din milă. Începe să trăieşti sau începe să mori.
17. Poţi să treci peste orice dacă te apuci azi.
tim1
18. Un scriitor scrie. Dacă vrei să devii scriitor, apucă-te de scris.
19. Nu e niciodată prea târziu să ai o copilărie fericită. Însă cea de-a doua depinde în totalitate de tine.
20. Când vine vorba de ceea ce iubeşti în viaţă, nu accepta refuzul.
21. Aprinde lumânări, foloseşte aşternuturile bune, îmbracă lenjeria fantezistă. N-o păstra pentru ocazii speciale. Azi e o zi specială.
22. Pregăteşte-te temeinic pentru orice, apoi găseşte starea de flux.
23. Fii excentric acum. Nu aştepta până la bătrâneţe pentru a purta mov.
24. Cel mai important organ sexual este creierul.
25. Nimeni altcineva nu răspunde de fericirea ta decât tu.
26. Când evaluezi aşa-zise dezastre, întotdeauna încearcă mai întâi să te întrebi dacă ele vor conta peste 5 ani.
27. Întotdeauna alege viaţa.
28. Iartă oricui orice.
29. Nu e treaba ta ceea ce cred alţii despre tine.
30. Timpul vindecă aproape orice. Acordă-i timp timpului.

31. Oricât de bună sau rea ar fi o situaţie, se va schimba.
32. Serviciul tău nu o să te îngrijească când vei fi bolnav. Dar prietenii, da. Păstrează legăturile.
33. Crede în miracole.
34. Dumnezeu te iubeşte pentru că el este Dumnezeu, nu pentru ceea ce ai făcut sau nu ai făcut tu.
35. Tot ce nu te omoară, cu siguranţă te face mai puternic.
36. Să îmbătrâneşti e o alternativă mai bună decât să mori tânăr.
37. Copiii tăi au o singură copilărie. Fă-o memorabilă.
38. Citeşte Psalmii. Acoperă toată varietatea emoţiilor umane.
39. Ieşi afară în fiecare zi. Miracolele te aşteaptă peste tot.
40. Dacă ne-am pune cu toţii problemele într-o grămadă şi am vedea şi problemele celorlalţi, cu siguranţă le-am vrea înapoi doar pe ale noastre.
41. Nu analiza viaţa. Arată-te şi profită cel mai mult de ea, acum.
42. Scapă de tot ce nu e folositor, frumos sau îmbucurător.
43. Tot ceea ce va conta cu adevărat la sfârşit este că ai iubit.
44. Invidia e o pierdere de vreme. Ai deja tot ceea ce ai nevoie.

45. Ce e mai bun abia acum urmează.
46. Indiferent cum te-ai simţi, scoală-te, îmbracă-te şi fă-ţi apariţia.
47. Respiră adânc. Asta calmează mintea.
48. Dacă nu ceri, nu vei primi.
49. Nu sta.
50. Viaţa nu e legată cu o fundă, dar este totuşi un dar…

pagina Lia Neamt cluj 2014

Te iubesc foarte mult, să nu uiţi asta niciodată….Eu..copilul tău !!


CT2

Nu mă răsfăţa. Ştiu bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te încerc totuşi!
– Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Eu prefer aşa. Acest lucru mă aşază la locul meu.
– Nu folosi forţa cu mine. Aceasta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea contează. Voi răspunde mult mai bine dacă sunt condus.
– Nu fi inconsecvent. Aceasta mă pune în încurcătură şi mă face să scap nepedepsit, indiferent ce fac.
– Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poţi ţine iar eu să-mi pierd încrederea în tine.

ct6
– Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi încerca atunci să ies victorios de fiecare dată.
– Nu te supăra prea tare când îţi spun „te urăsc”. Nu cred ce spun, dar vreau să te fac să-ţi pară rău pentru ceea ce mi-ai făcut.
– Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ţi demonstrez contrariul purtându-mă ca o persoană „importantă”.
– Nu face nimic în locul meu, din ceea ce aş putea să fac singur. Acest lucru mă face să mă simt „mic” şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
– Nu-mi menaja „relele obiceiuri” , acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu faci decât să mă încurajezi să le continui.
– Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă-mi vei vorbi blând între patru ochi.

ct4
– Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu este foarte bun în acel moment, iar comportarea mea şi mai slabă.
– Nu-mi ţine predici. Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e bine şi ce e rău.
– Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.
– Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii uşor şi atunci spun minciuni.
– Nu uita că mie îmi place să experimentez. Învăţ din aceasta, deci te rog să te obişnuieşti. Nu mă feri de consecinţe, trebuie să învăţ din experienţă.

ct5
– Nu încerca să arăţi că eşti perfect sau infailibil. Mă faci să simt că nu voi putea să te ajung niciodată.
– Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună. Ceea ce contează este cum îl petrecem.
– Poartă-te cu mine cum te porţi cu prietenii tăi, atunci voi deveni şi eu prietenul tău…..te iubesc foarte mult, să nu uiţi asta niciodată….Eu..copilul tău !!

pagina Lia Neamt cluj 2014

Când a făcut întâii paşi, văzu pâinea în mâinile unui copil..


b1
Când zăcea în făşii în poala mamei, îşi întindea mâinile după soare vrând să smulgă strălucirea lui rotundă de pe cer. Şi zarea..nu i-a răspuns niciodată.
– Când a făcut întâii paşi, văzu pâinea în mâinile unui copil. Şi-a întins mâinile după pâine… Dar nu ..
i-au dat-o.
– Când a început să simtă chemarea florilor şi adâncul rost al cântecului binefăcător, şi-a întins mâinile după o floare. …Dar spinii florii l-au respins şi a simţit săgeata durerii dintâi în inimă, era durerea leului alungat din vizuini.
v0
– Când îi crescu credinţa şi dorul de luptă, îşi întinse mâinile după argintul răsplătirilor şi după aurul biruinţei. Şi l-au alungat, l-au bătut, l-au chinuit.
– Omul care-şi întindea mâinile şi niciodată nu a cules decât lacrimi şi blesteme, niciodată n-a putut râde fericit.
– Şi trist şi obosit, bătrân şi chinuit, şi-a întins mâinile plângând după soare… şi soarele
s-a desprins de pe cer, a căzut în braţele-i micşorat de cădere ca un măr, şi omul care îşi întindea mâinile totdeauna în zadar… simţi că i-se deschide noaptea, ca să se cufunde în ea, ţinând strâns la sânu-i, soarele – măr. .(Emil Isac)
m3
Am băut din fântâna voastră
Si inima a-nceput să-mi crească.
Pomul vieţii tânăr s-a scuturat,
Păsări frumoase au zburat. ‘ Si toate-ncepură să-nflorească
SC4

Părul nu-mi mai era cărunt,
Pasul nu-mi mai era mărunt,
Gura mi se facu rosie ca o fragă.
Am început să râd şi să cant,..Si lumea mi se făcu dragă.
lm0
Usor s-a topit gândul de fier,
Durerile le aruncam pe drum,
Râdeam de viaţă că-i pară şi fum.
Si lăudam soarele şi lumina din cer.Dar fântâna de setea mea s-a secat.
caleidoscop 22-08-02
Genunchii si capul mi i-am plecat.
Iar simţeam vremea pe umăr.
Pasul în un fir de iarba s-a-mpiedicat
Si scheletul din mine s-a cutremurat.(Emil Isac-Am băut din fânână)

Sufletul în carte l-am inchis.
Să fii cu grijă, oricând să n-o desfaci.
Tot ce e aici cu dragoste scris
Te va face să plângi şi să taci.(Emil Isac)
pagina Lia Neamt Cluj 2014

Să nu ceri niciodată nimănui.Nimic. ..


v4
Să nu ceri niciodată nimănui.Nimic. Să nu ceri celor ce-s sătui
să nu ceri celor ce nu au un prînz căci unii au mâncat
şi ceilalţi sunt flămânzi.Rămâi, deci, tu, privind la mese
ca şi cum ai privi un cer întreg pe care două stele pot fi înţelese
şi altele nimic nu înţeleg.
Să nu te bucuri, nu, prea mult de Viaţă, de acest tumult care te face să-ţi închipui că nu-i tot una cu nisipu-I să nu-ţi închipui …
Căci aşa e:
ea face dintr-o vâlvătaie cenuşă ;
din cenuşă – vânt şi
din ce-i vânt face-o odaie fără pereţi, fără cuvânt. (Să nu..)
PASARE 2
Să nu fii întristat deloc şi să te simţi uşor..să ai o păpădie doar
şi tu să fii un nor şi să priveşti mai sus decît
un domnitor semeţ şi-n jos cu milă să priveşti
zîmbind : « Sărmane vieţi ! »
g3
Am învăţat de la apă cum să nu curg
am învăţat de la plug cum să nu ar
şi de la viaţă
cum să dispar.(Dialectica)
v24
Ea se gândeşte numai la ea
şi el se gândeşte numai la el
şi eu mă gândesc numai la mine
şi totul se-nvârte în jurul
unui inel
ce ne cuprinde pe fiecare-n parte ..şi asta e Viaţa
şi asta e Cel..ce spune că Umanitatea
nu e o fiară
ci este un miel.(Intocmai)

Trebuie să învăţ cum se moare
căci de trăit, omul trăieşte oricum
să învăţ de la păsările care dispar în cântec
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
şi de la râul ce trece nepăsător dispărînd
peste banii peştilor
v54
Şi am ceea ce nu am vrut şi nu aş fi visat
tot ceea ce n-aş fi dorit
nici unui om
fiţi veseli şi nu încercaţi să înţelegeţi
de vreţi n-aveţi decît
să spuneţi că-s hermetic
că m-am închis în harfa unor gratii
ivite chiar din mine şi pe care le zgudui fără să se-audă.
nemaiavând nimic ce spune
spun că e bine.(Si am..)
v64
Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina — d. 21 august 1991, Bucuresti), academician, poet, publicist si traducător român

pagina Lia Neamt cluj 2014

In memoriam Nina Cassian…


nina 2
„Ei, da, ce să-i faci! Mi-e foame, mi-e sete,/ Ca sunetul umblu prin lumea cea vie./Nu cunosc mersul pe-ndelete,/ nici sărutul pe datorie./ Lacomă sunt. şi sorb şi-nghit şi zbor/ şi-s mândră că la reveru-mi subtire,/ sclipind, mă decorează uneori/ rozeta ta de aur, fericire!“(“Cearta cu haosul”, Nina Cassian, Editura Minerva, Bucuresti, 1993)
nina3
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie si palidă,
voiam să mă-ncarc de cenuşa
cocorilor mei nestatornici
si vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
tigara mai albă ca luna,
si-n jurul meu – nimeni, doar marea
cu forta-i ascunsă şi gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt – şi să lunec
o dată cu vara în toamnă…
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din privelişti
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit…

Mediocritatea sentimenteor e uneori mai cumplită decât deciziile zeilor.

pasare
O pasăre foarte-apropiată mie
– un fel de rudă –
mi-a indicat un izvor ascuns în pădure,
de nimenea stiut pâna atunci.

Am gustat din el
si m-am umplut de frunze.
Două veverite mi-au sărit pe umăr,
iar izvorul însusi
mi-a încolacit picioarele
ca o buruiană limpede.

Am stat aşa până seara.
Apoi pasărea mi-a anuntat
sfârsitul tineretii.

flori 0

Tu eşti tăios şi drept ca un pumnal înfipt în carnea clipei stătătoare şi eşti neîntrerupta sărbătoare care-nsoţeşte chiotul vital.
A fost o dragoste ca un acord de Bach,
de-o gravitate limpede… Aveam o dată
o nobilă miscare-analizată
ca a figurilor, la sah.
ag3
Si iată-te în plina dezordine. Străin de legi.
Silaba ta de gura mea nu o mai legi,
si nu îmi mângâi umerii si nu îmi iei
în palme fruntea fulgerată de idei.

Nu pot întârzia prea mult,
încovoiată de durere, de rusine.
Respir adânc: un nou acord ascult,
ca să mă urce dincolo, mai sus de tine.(Nina Cassian- A fost)

Sunt clipe ciudate, neînsemnate pe harta iubirii de la-nceput. Clipe pe care, mult mai târziu, le cauţi cum cauţi, printre nisipuri, firul de aur pur, străveziu… Iata ca-ti pun parafa de sfirsit/ chiar tie, mare iubire, mare iubire…/ Taraful a plecat, paharele s-au golit,/ si-am ramas in patul nuptial, fara mire.(Nina Cassian)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Uită-te la săraca noastră ţară, unde războiul româno-român continuă fără încetare! Nu mai încetează!…


rb1

Ce e dragostea, domnule Beligan?
Radu Beligan: Dragostea este motorul vieţii, după părerea mea. Adica “unde dragoste nu e, nimic nu e”, cum spune… Biblia. De altfel, teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem nascuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci sa iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, crede-mă că lumea ar fi o bucurie. Uită-te la săraca noastră ţară, unde războiul româno-român continuă fără încetare! Nu mai încetează!…
De ce nu mai încetează? Uneori mă întreb şi eu şi nu prea am răspuns la întrebarea asta.
Din cauza rapacităţii oamenilor. Unii vor prea mult, alţii nu pot să ajungă decât la o limită de viaţă, iar diferenţa asta e distrugătoare.

rb6
Dar de ce la noi ca la nimeni?
Probabil că se adaugă şi nişte trăsături de caracter neplăcute.
Şi cred că sunt şi frustrările acumulate în toţi aceşti ani.
Sigur asta, categoric! Asta a zdrobit multe minţi.
Merg până într-acolo, încât spun că s-a cam modificat gena neamului.
Da, da.
Vorbiţi-ne despre suflet. Despre suflet în general şi despre sufletul dumneavoastră în special! Eu cred, dacă-mi permiteţi, uitându-mă la dumneavoastră, că sunteţi format din suflet, din iubire, despre care vorbeaţi mai devreme, talent şi raţiune. Lucrurile astea s-au adunat în dumneavoastră şi, bineînţeles, credinţa în Dumnezeu. Sunteţi, dacă vreţi, cea mai frumoasă definiţie, din punctul meu de vedere, a actorului cu “A” mare şi a omului cu “O” mare.
Mi-e ruşine…
A fost doar o întrebare, nu o laudă!
Întrebarea asta conţine un adevăr fundamental al întregii mele vieţi. Dar mi-e ruşine s-o declar eu. Dacă ai spus-o mata, îţi mulţumesc!

Am spus-o, pentru că o simt. N-o declar ca pe o experienţă, pentru că vă cunosc de departe, ca omul din faţa scenei, şi v-am spus exact ceea ce simţeam înainte şi ceea ce simt în faţa dumneavoastră. Nu vi s-a spus, după întâlnirile cu dumneavoastră, că îi încărcaţi pe oamenii cu care vă întâlniţi? Eu pot să vă spun că simt asta acum, ca pe un flux care mi se transmite.
Sunt bucuros, asta fac în fiecare moment. Sunt sensibil la tot ce e omenesc. Orice întâmplare de pe stradă mă opreşte şi caut să corectez ceva care mă supără. Multe cazuri am avut, aşa că am rezolvat pe loc anumite probleme.

rb3
Ne vorbiţi despre sufletul dumneavoastră şi despre suflet în general?
În piesa pe care o joc acum am o discuţie cu doctorul meu şi vorbim despre neputinţele medicinei, despre limitele ei şi despre ce s-ar putea face, că doar noi suntem făcuţi să trăim 100 de ani… Şi, la urmă, bineînţeles că el nu poate să dea nici un răspuns… fraze goale… şi zice că medicina “a făcut progrese enorme”. Zic da, doar descriptive şi lingvistice. A găsit numele ştiinţifice ale tuturor felurilor de a muri, dar n-a aflat esenţialul: de ce murim? Bineînţeles că nu are răspuns şi atunci eu, în ultima clipă, fac o pauză mare şi spun în şoaptă: “Dar dacă sufletul nostru este cel mai fragil şi se sparge cel mai uşor? Ei, ce zici, doctore?”… După asta cade cortina şi lumea stă înmărmurită. Cred că asta, în puţine cuvinte, spune mult, că nu trebuie neglijat sufletul, pentru că de la neglijenţa asta pornesc toate nenorocirile.

Apropo de ceea ce aţi spus, eu vă asigur că trebuie să fiţi pregătit cu multă răbdare, pentru că interviul ăsta nu se va termina niciodată. Una legată de cortină, pentru că am văzut recent un film cu Edith Piaf, care, întrebată care este cea mai frumoasă amintire a ei de pe scenă, a răspuns foarte simplu: “Ridicarea cortinei!”.
M-ai atins la unul dintre amorurile mele… definitiv!
Răspunde atât de frumos şi de simplu!… Aţi veni cu un alt răspuns?
Nu! Pentru că atunci ai voie să intri acolo unde ai iubit toată viaţa. E liberă calea.
Eu am văzut în felul în care a spus-o că apare ca şi cum s-ar deschide cerul. Care este ultima întrebare la care n-aţi avut răspuns? Tinerii, de obicei, au răspuns la toate întrebările. Le ştiu pe toate şi ştiu răspunsurile la toate întrebările. Mă uit la mine, care n-am nici măcar jumătate din vârsta dumneavoastră, că am din ce în ce mai multe întrebări fără răspuns. Şi n-am răspuns la întrebările la care, la 20 de ani, aveam cele mai simple răspunsuri. Care e ultima întrebare la care n-aţi avut răspuns şi a rămas în suspans? Există vreuna?
Doar cele pe care mi le pun eu.
La acelea mă refer.
De ce, având o inteligenţă ascuţită, având un suflet generos, de ce nu putem intui la vremea respectivă comportamentul pe care, pe urmă, îl regretăm? De ce am făcut atâtea lucruri neplăcute, de care acum îmi e ruşine? De ce n-am putut atunci, pe loc, să-mi dau seama?
Apropo de lumea asta pe care mi-o descrieţi, pare o lume idilică, dar totuşi e cât se poate de adevărată. Cu şcolile care aveau orchestră, fanfară, scenă în sala de mese… Când vă aud acum, totul în jur mi se pare derizoriu în lumea asta în care trăim.
Vai de copiii ăştia, vai de ei!

rb2
Mi se pare o lume atât de derizorie, încât trec cu greu prin toată superficialitatea, vulgaritatea şi lucrurile care n-au aproape nici o importanţă. Cum supravieţuiesc în dumneavoastră lumile astea laolaltă?
Uite cum supravieţuiesc. Am inventat ceva care mă ajută să supravieţuiesc. Eu m-am mutat de mult în “Beligania”. Asta e “Beligania” şi aici sunt stăpân absolut. Aici nu mă deranjează nimeni, nu mă supără nimeni, aici nu intră decât cei mai buni prieteni ai mei, deşi mulţi ar vrea să intre în “Beligania” – unii fac cerere să-i primesc…
Încearcă să obţină cetăţenie de “Beligania” ca să poată intra?
Da, asta este! Asta mă salvează, zidurile astea de cărţi…
Practic, supravieţuiţi în “Beligania” prin retragerea în acest univers. Când aţi vrut, ultima dată, să redeveniţi copil şi să vă mângâie mama?


Vă pun întrebarea asta, pentru că eu, atunci când îmi e foarte greu, îmi doresc foarte mult să mai fiu copil şi să mă mângâie mama.
Cred, te-nţeleg. Eu sunt atât de departe de mama mea, la atâta distanţă, încât nu mai pot să am asemenea gânduri, visuri. Dar mi-aduc aminte cum ne-am despărţit. Ea a murit de cancer… De la fereastra gării, de-acolo… M-am urcat în tren şi i-am făcut cu mâna…
Cât de importantă e bunătatea în lumea în care trăim? Ne poate ajuta să supravieţuim la atâta răutate?
Radu Beligan: Nenorocirea este că e atât de importantă, încât oamenii ar trebui să facă orice ca s-o poată căpăta, pentru că fără asta oamenii nu pot să ducă o viaţă adevărată. Asta pe care o duc ei nu e viaţă, mi-e şi milă de ei!…
Se chinuiesc?
Da, sunt nişte oameni chinuiţi.
Care sunt mai frumoase, întâlnirile sau despărţirile?
Sunt disperat ori de câte ori trebuie să mă despart de cineva. Sunt disperat! Nu suport asta, nu ştiu cum să fac să evit despărţirile. Când trebuie să conduc pe cineva la avion, dintre cei dragi, pentru mine e chinul dracului! Prefer să nu mă duc, le spun să nu se supere, dar, pentru mine, momentul ăla e prea dur, în ultima secundă, când el trece în partea cealaltă… Prefer să ne depărţim aici, la mine.

rb4
Mie cele mai dureroase mi se par despărţirile din gară, mai ales din gările mici.
Da, aşa e, câtă dreptate ai!
Există mirosuri din copilărie care v-au urmărit prin viaţă, care vă aduc aminte de ceva? Mirosul de pâine, de pildă?
Da, mi-aduc aminte de cozonacii pe care îi făcea mama, cum se fac de sărbători… Nu ieşeam din bucătărie cât era ea acolo. Stăteam şi mă uitam la ea ce face şi cum face. Cozonacii, în Moldova, pe vremea aia… Cum putea trăi un funcţionar cu patru copii? Avea o vacă şi nişte găini. Da’ cum putea trăi ca să-şi permită să facă o masă dintr-asta, plină cu cozonaci, care ieşeau din cuptor încă o dată pe-atât, făcuţi cu câte 20 de ouă… Era ceva uluitor! S-a dus lumea aceea. Aseară mi-a zis cineva cu care am luat masa, că a găsit nişte cozonaci… Aş, o pâine, acolo, nenoro¬cită!… Nimic, nimic… Deci, astea sunt amintirile mele, mirosul ăla de cozonac, de-acolo…
Unde v-aţi fi dorit să vă aflaţi într-un anumit moment al istoriei?
Nu mi-aş fi dorit să mă aflu altcândva şi altundeva decât acolo unde m-a aşezat soarta. Întâmplător, n-au fost vremuri bune. Sunt mai bune azi? Nu ştiu ce să spun decât că soarta mea a fost să trăiesc şi să mor aici, în TERRA MIRABILIS, un pământ binecuvântat de Dumnezeu, unde am fost, cu bune şi cu rele, un om fericit.

rb7
Care este cea mai frumoasă meserie din lume?
Învăţător la ţară.
Citiţi-ne ceva din testamentul dumneavoastră!
Din testamentul meu?
Sunteţi o fire iremediabil poetică, dacă daţi prozaicului cuvânt „testament” o lumină emoţionantă.
O urnă funerară nu lasă mesaje. Celor care au vrut ceva de la mine am avut grijă să le insuflu, de-a lungul vieţii, dragostea pentru România cea curată şi nobilă, care a dat marile spirite şi pe marii ei ziditori. Şi să muncească, împotriva tuturor greutăţilor, cu inteligenţă – şi viclenie, dacă e nevoie – pentru strălucirea ei.

Fragmente interviu  Marius Tuca-Radu Beligan: „Soarta mea a fost să trăiesc şi să mor aici, în TERRA MIRABILIS”  jurnalul.ro

Ti-am dat viaţă, dar nu pot trăi în locul tău…


fiu 2

Sfaturi pentru copilul meu..!!

Ti-am dat viaţă, dar nu pot trăi în locul tău;
Pot să te învăţ multe lucruri, dar nu te pot face să înveţi;
Pot să-ţi spun unde trebuie să ajungi, dar nu te pot conduce acolo;
Pot să-ţi dau libertate, dar nu pot să fiu responsabil pentru ea;
Pot să-mi împărtăşesc credinţa cu tine, dar nu te pot face să crezi;
Pot să te învăţ diferenţa între bine şi rău, dar nu pot decide pentru tine;
Pot să-ţi cumpăr lucruri frumoase, dar nu te pot face să fi frumos în interiorul tău;
Pot să-ţi ofer sfatul meu, dar nu pot să-l accept în locul tău;
Pot să-ţi dau dragostea mea, dar nu o pot impune cu forţa;
Pot să te învăt sa impartasesti gandurile si bunurile tale, dar nu te pot feri de egoism;

Pot să te invaţ să respecţi, dar nu te pot obliga să fi onorabil;
Pot să te sfătuiesc în legătură cu prietenii tai, dar nu pot să îi aleg în locul tău;
Pot să îţi spun despre faptele vieţii, dar nu pot să-ţi construiesc reputaţia;
Iţi pot spune despre alcool, dar nu pot spune “nu” în locul tău;
Te pot avertiza asupra răului făcut de droguri, dar nu te pot feri de ele;

fiu 1
Pot să-ţi spun despre vise în viaţa, dar nu le pot implini în locul tău;
Pot să te învăţ ce este amabilitatea, dar nu te pot obliga să fii elevat;
Te pot preveni asupra păcatelor, dar nu te pot face să fii moral;
Mă pot ruga pentru tine, dar nu te pot face să-L iubeşti pe Dumnezeu;
Iţi pot spune cum să trăieşti, dar nu iti pot da viaţă eternă…

pagina Lia Neamt cluj 2014

Terapia prin ras face bine sănătăţii…


Z8

Umorul poate fi luat serios ca pedagogie, dacă la pupitru este un profesor, iar terapia prin ras face bine sănătăţii. E credinţa profesorului Alexandru Stănescu, care sugerează că fără inteligenţă nu se poate scrie umor, că râsul nu este sănătos dacă nu pişcă.

Z6

„Învârtindu-se” abil,
În echipa personală,
El transformă-n mod subtil
Învârtirea-n învârteală.(Metamorfoza)

z3

Ca să-şi împlinească vrerea,
Cochetează cu puterea,
Practicînd, cu performanţe,
Pirueta-n alianţe.( Pirueta politică)

z4

Totu-i searbăd şi labil,
Ne-a cuprins precaritatea –
Singurul aspect stabil
Este… instabilitatea(Dezorientare generala)

Z9

Am ghicit-o la-nsurat!
Am o soacră clasa-ntâi,
Mi-e prieten devotat,
Dulce… cât vre-o trei lămâi.( Soacră-mea)

Z7

Admir cucoanele cu toc
Înalt tip cui, cu cap de fier,
Care pe scările din bloc
Devin ecou mitralier(Admiratie)

Z5

Mă-nalţ vrăjit, pe culmi de rezonanţe,
Cînd mă supun patetic şi mă-nchin
Acestui zeu al marilor speranţe
Stăpîn suprem – eternul feminin.(Eternul feminine)

f7

Scrie epigrame de o viata, se numara chiar printre primii epigramisti ai Clujului, e unul dintre fondatorii umorului in catrene din Transilvania si cel mai in varsta din oras. De-a lungul anilor, a organizat festivaluri judetene de epigrama si a avut contributii la nivel national.
“Daca scrieti ca am peste 80 de ani e perfect. Nu are rost sa intrati in detalii”, spune el, in timp ce-si gaseste locul pe un taburet rosu.
Biroul lui e o camera din apartamentul de trei in care locuieste, o incapere tapitata de carti, ziare si reviste din podea pana-n tavan. Si balconul e tot asa.

z1
La o simpla cautare pe google a numelui, însă, apar zeci de epigrame semnate Alexandru Stănescu. El nu stie, n-are calculator, îşi scrie catrenele si poeziile de mână sau la maşina de scris. Un prieten îl ajută să le “bată pe tastatură”.
“Epigrama e intotdeauna un catren care trebuie să conţină şi un mesaj critic, dar mesaj care sa fie prezentat în aşa fel încât să convingă şi prin implicarea comicului. O arma, un instrument cu care orice cetăţean poate să contribuie la îndreptarea comportamentului uman”, spune el subit, în timp ce-şi învârte ochelarii cu rama groasa între degete.
A fi epigramist, explică profesorul, insemnă să găseşti şi modalităţi prin care să satirizezi aspecte negative intr-o manieră comică pentru a crea, odată cu critica, si un moment de relaxare, de comedie.
“Inseamnă, în primul rând, să ai talent poetic. In al doilea rând, să beneficiezi de un spirit de observaţie deosebit, de un simţ al responsabilităţii morale, sociale, de gust estetic si de curaj critic. De a observa si de a încondeia diferite manifestări ale comportamentului uman”.
Ia în mâini foile pe care se pregăteşte să le ducă, pe viitor, la tipar, şi citeşte cu intonaţie, câte un catren. “Am ghicit-o la-nsurat! Am o soacra clasa-ntai, Mi-e prieten devotat, Dulce… cat vreo trei lamai”, După fiecare epigramă, râde şi explică povestea din spatele micii poezii.
A fi epigramist mai însemnă şi o anumită permanentă a observării, a capacităţii de apreciere a comportamentului uman, dar şi o atitudine critică faţă de tine însuţi, mai spune el. E posibilitatea de a vedea mai întâi bârna din ochiul tău şi în acelaşi timp de a găsi modalităţi convingătoare, incluse, cuprinse, condensate în versuri, în catrene, explică epigramistul, dupa care mai citeste o insemnare de pe foile albe. “Cert antitalent nativ, Demonstrează cum se poate Să predai non-creativ Despre creativitate…” E bine să râzi, incheie domnul de “peste 80 de ani” îmbracat la costum, care se fâstâceşte ca un copil la gândul publicarii primei cărţi cu epigrame.
“E bine a-ţi impărtăşeşti creaţiile. Dacă Dumnezeu ţi-a dat darul ăsta, să îl ţii pentru tine e de prisos. Poate sunt oameni care au auzit epigramele mele si ar vrea să le aibă. Dar să ştiţi ca eu am fost mai mult convins de colegi si prieteni sa fac asta”, zambeste el.
In final, un ultim catren, intitulat Preferinta politica: “Prefer partidele in care Stindardul e purtat cinstit Si caut unul ca atare, Dar pan-acuma n-am gasit”

z2
Născut la 2 martie 1932 în comuna Titeşti, judeţul Vîlcea, localitate de care a rămas îndrăgostit toată viaţa, Al. Stănescu consideră că aceasta e una dintre cele mai frumoase din lume. Atras de lumina şcolii, după ce termină cu mare succes şcoala din comuna natală, urmează Colegiul Pedagogic
„Andrei Şaguna” din Sibiu, unde, în paralel, face şi cursuri de artă dramatică la Şcoala Populară de Artă. Teatrul şi muzica, inoculate în suflet, au lăsat amprente adînci pe întreaga sa personalitate.
Urmează apoi Facultatea de Psihologie-Pedagogie la U.B.B.Cluj, pe care o absolvă în 1956, apoi face cursuri de perfecţionare în ştiinţe socio-umane şi are şansa să lucreze cu mari personalităţi din domeniul psihologiei – profesori cu recunoaştere internaţională, care i-au rămas repere şi modele de viaţă. În calitate de cercetător ştiinţific s-a remarcat ca un tînăr de mare perspectivă, cu reale calităţi psiho-pedagogice pe care le valorifică la cea mai înaltă şcoală şi din care face o strălucită profesie, dovedindu-se unul dintre cei mai apreciaţi şi iubiţi profesionişti. Înzestrat cu aceste calităţi, ca orice om îndrăgostit de propria sa profesie, netezeşte calea multor tineri pe care-i îndreaptă spre această ramură, îi formează şi le este mentor.
Pe lîngă activitatea de la catedră, împreună cu regretaţii Vasile Langa şi Pavel Bellu, precum şi cu profesorii Ioan Pop şi Ion Bindea, în anul 1979 înfiinţează Cenaclul Epigramiştilor Clujeni „SATIRICON”.

Sursa :Adina Fartusnic-Cel mai batran epigramist al Clujului. Umorul ii apartine, intelesul sa-l gaseasca cititorii

Dormi liniştită în imperfecţiunea ta, femeie imperfectă!


AS1

Doamne, aşa cum fac cu casa mea,
Tu îmi dai femeia pentru a o însoţi şi a o descoperi…
Dacă o voi privi doar pentru ea însăşi,
mă voi sătura curând şi voi căuta alta.
Căci ea e mai puţin frumoasă decât alta
sau mai aspră şi chiar dacă este perfectă în aparenţă,
nu poate să-mi dea acel sunet de clopot
a cărui nostalgie o încerc,

i1
nu ştie să spună: „Tu, stăpânul meu…”,
care pe buzele alteia ar fi muzică ce ţi-ar mişca inima.
Dormi liniştită în imperfecţiunea ta, femeie imperfectă!
Nu mă izbesc de un zid, ci eşti o poartă care,
deschizându-se, duce undeva.
Nu eşti scop,
răsplată sau bijuterie venerată pentru ea însăşi,
de care m-aş sătura curând,
ci eşti drum, vehicul şi convoi.
Şi nu mă voi sătura niciodată de a mă împlini…(Antoine de Saint Exupery, pag.524

pagina Lia Neamt cluj 2014

Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima…


GZ1

Într-o singură împrejurare ai dreptul de a-ţi privi semenul de sus: atunci când îl ajuţi să se ridice.
Vor exista mereu oameni care te vor răni, aşa că trebuie să-ţi păstrezi încrederea şi doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere şi a doua oară.
Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.

2-10-00

Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune „te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.

Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.

pagina Lia Neamt
cluj 2014