118 ani de la nasterea pictorului Aurel Baesu


aub1
Ce frumos ning gândurile noastre neîmpărtăşite!
Şi le ascunsesem atât de bine
în câte o bucată de cer pe care uitasem să scriu
adresele destinatarilor.
Sau poate nu le mai ştiam…
aub2
Trebuie să fi fost mult frig acolo,sus, în cer, de-au început să ningă…
Se aştern de-a lungul drumurilor
şi aşteaptă.
aub3
Iar oamenii le strivesc sub bocanci
Indiferenţi ca de obicei
la lucrurile care nu le aparţin…

Fără îndoială, Aurel Băeşu (26 mai 1896-1928) s-a stins prea de timpuriu pentru ca vreo concluzie să aibă pretentia de a fi definitivă în ceea ce-l priveste. Începuturile creatiei sale demonstrează cât de puternică a fost influenta esteticii grigoresciene, chiar si în anii primului război mondial.
aurel baesu
Mic de statură, extrem de vioi, a văzut lumina zilei într-o familie cu multe greutăti materiale. Era fiul unui modest functionar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a atasat de a doua mamă, Natalia Băesu, după recăsătorirea tatălui său.
Între 1907 si 1912 urmează cursurile gimmaziului „Alexandru Donici” din Fălticeni, unde dă dovadă de reale aptitudini pentru desen. După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la Scoala de Belle Arte din Iasi unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino si Gheorghe Popovici. Aici se remarcă alături de alti doi tineri – Mihai Onofrei si Adam Băltatu. Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I „Lecomte de Nöuy” pentru desen.

În timpul primului război mondial este mobilizat.
Spirit cercetător, simtind nevoia unei culturi artistice mai cuprinzătoare, pleacă în Italia pentru a se înscrie la cursul liber de pictură al Institutului de Belle Arte din Roma. Aici rămâne pentru doi ani, între 1920 si 1922.
În 1926, o nouă călătorie în Europa, cu popasuri în Franta, Slovenia si Ungaria, contribuie la o treptată decantare a impresiilor, la realizarea unor forme noi de expresie, cu tendinte de simplificare decorativă.
La numai 32 de ani, bolnav de tuberculoză, moare pe 24 august 1928 -este înmormântat în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamt

pagina Lia Neamt cluj 2014

Anunțuri

M-am închis într-o lumină..


tara

O doină plânge sus pe culme,
Din fluier unde limpezi cad,
Şi legănate lin s-afundă
În pacea codrilor de brad…
Cântare, meşteră cântare,
Te stingi acum încet-încet,
Şi-adormi pierdută-n tremurarea
Oftării blânde din brădet…

Mi-ai picurat un strop în suflet
Din taina vremii de demult,
Şi plânsul veacurilor duse
Mă înfioară când te-ascult…
Cum te-ai topit acum în noapte,
Eu stau cu inima la sfat:
În care brad, de care creangă
Plânsoarea ta s-a aninat?…

Şi cât vei mai trăi acolo,
Tu, soră pururea cu noi,
Când va fi mort de mult ciobanul,
Şi moartă turma lui de oi?…

Târziu odată – cine ştie? –
Trecând pe-aici un călător,
Te va culege dintr-o floare,
De dup-o aripă de nor…

Te-a coborâ în largul văii,
Şi-o lume te va asculta,
Şi-o lume-ntreagă va începe
Să plângă cu durerea ta…(Octavian Goga)

pagina Lia Neamt
cluj 2014

Şi timpul pictează..142 de ani de la naşterea pictorului Octav Bancilă


O0
Şi timpul pictează.(Goya)
O5
Pictorul este un filozof, dar filozofia sa este pictura.(Renato Gutusso)
O3
Pictura este un joc de opacităţi şi de transparenţe.(Pierre Soulages)
O8
este o încercare de a cădea la învoială cu viaţa.(George Tooker)
O6
este un act dureros de realizare a unui echilibru între viziunea interioară,
virtuozitate şi mister.(Don Demers)

Al treilea pictor cu o personalitate artistică foarte clară din licitaţia maeştrilor de secol XIX este Octav Băncilă. Mai tânăr decât Aman şi Grigorescu, Băncilă este intens tranzacţionat, cu peste 200 de picturi vândute în ultimii ani.
O9
El are un record personal de peste 50.000 de euro, stabilit în 2011, şi un preţ mediu de 11.000 de euro. În licitaţie este prezent cu două naturi statice: „Vas cu liliac” (4-7.000 de euro) şi „Căpşuni” (2-4.000 de euro)
O2
A fost fiul lui Vasile Băncilă şi al Profirei, născută Neculce, descendentă a cronicarului. Rămas orfan la vîrsta de patru ani, şi-a petrecut copilăria în casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iaşi cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii revistei Contemporanul. Octav Băncilă a urmat şcoala primară şi două clase la Liceul Ştefan cel Mare, după care în 1887, s-a înscris la „Şcoala de Arte Frumoase” din Iaşi.
O1
Anii de studii la această şcoală, unde i-a avut profesori pe Gh. Panaiteanu Bardasare şi C.D. Stahi, i-au dat posibilitatea să-şi însuşească o serioasă pregătire profesională. Între 1894–1898, şi-a continuat studiile la „Academia de Arte Frumoase” din München. Se casatoreste cu Ana Popovici (1904) cu care va avea 9 copii.
O7
Trei ani mai tarziu incepe sa realizeaze ciclu de lucrari cunoscut sub numele de „1907” in care surprinde imagini din timpul revoltelor taranesti care au avut loc in tara. A fost profesor de desen şi caligrafie la Şcoala normală „Vasile Lupu” (1901) şi la Gimnaziul „Ştefan cel Mare”, iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Şcoala de Belle Arte” din Iaşi. În perioada 1908-1935 şi-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziţii deschise la Iaşi şi Bucureşti, singur sau alături de alţi mari artişti ai vremii, Gheorghe Petrascu, Jean Alexandru Steriadi Paul Verona, Ion Mateescu. În anul 1942 a participat la expoziţia colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Naţional.
O10
Simbol al forţei şi al hotărârii, stilul lui Octav Băncilă urmăreşte comunicarea directă, descriptivismul şi simplitatea mesajului, eliminând construcţia compoziţională savantă sau subtilităţile cromatice. Pictura sa este menită să provoace gânduri, iar nu să farmece ochii privitorului, atingându-şi scopul în imaginile care redau realităţile epocii sale, ale Iaşului începutului de secol al XX-lea.
O4
Băncilă a realizat un număr mare de picturi reprezentând flori, subiecte care favorizau o mai mare preocupare pentru calitatea estetică a imaginii, pentru crearea unui echilibru armonios între formă şi conţinut. Picturile cu flori apăreau în expoziţii alături de lucrările pe teme rurale sau inspirate din viaţa muncitorimii, care i-au adus popularitatea.
O11
Florile însele erau alese dintre cele de câmp sau din grădinile satelor şi ale oraşelor – liliac, maci, violete, ghiocei, bujori, petunii – care apar ilustrate în lucrările sale exprimând frumuseţea simplă şi modestia, portrete ale unor valori umane atribuite. (C.C.)
pagina realizată
Lia Neamţ Cluj 2014

Camil Ressu-singura viaţă adevărat românească, a ţăranului închis între ape, codri, ceruri şi vatră


r0

Ressu s-a aplecat să zugrăvească şi să interpreteze viaţa noastră românească, singura viaţă adevărat românească, a ţăranului închis între ape, codri, ceruri şi vatră.
Tudor ARGHEZI

Provenind dintr-o familie de aromâni venită din regiunea Epirului în România la începutul secolului XIX, pictorul Camil Ressu se năştea la 28 ianuarie 1880 la Galaţi. Primii paşi spre pictură i-au fost îndrumaţi de tatăl său, un jurist care obişnuia să picteze în timpul liber.
Demonstrând un talent precoce, tânărul Camil este înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, îşi continuă studiile la Iaşi, cu pictorul Gheorghe Popovici şi le finalizează la Paris, unde pleacă în 1902 pentru a se înscrie la Academia Julian. Acolo, îi va avea colegi pe românii Jean Steriade şi Nicolae Dărăscu. Reîntors în ţară în 1908, pare preocupat de probleme sociale, ceea ce îl determină să se înscrie în Partidul Social-Democrat.

Are, de asemenea, o activitate publicistică, colaborând la „Facla” şi „Adevărul” cu o serie de desene satirice. Primele lucrări, expuse în 1910, cu grupul „Tinerimea artistică”, sunt peisaje pe teme rustice. În 1914 deschide prima expoziţie personală la Bucureşti. Majoritatea lucrărilor realizate în această perioadă par devotate înfăţişării vieţii la sat prin peisaje, portrete şi naturi moarte. Una dintre cele mai celebre şi reprezentative lucrări ale sale este compoziţia „Cosaşi odihnindu-se”.
Pictura a fost realizată în 1925, în satul Ilovăţ, din judeţul Mehedinţi şi se află astăzi expusă în Muzeul de Artă din Iaşi. La începutul anilor `20 este unul dintre fondatorii asociaţiei „Arta română”, alături de pictorii Nicolae Dărăscu, Iosif Iser, Marius Bunescu şi de sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea şi Oscar Han.

Până în anul 1941 a fost rector şi profesor la Academia de Belle-Arte din Bucureşti. Printre studenţii săi au fost şi artiştii Geta Brătescu şi Virgil Preda. Din 1950 a fost preşedinte de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici, reluându-şi şi activitatea de profesor la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu“. În 1955 primeşte titlul de Artist al Poporului, iar un an mai târziu este numit membru al Academiei Române. Se stinge la 1 aprilie 1962 la Bucureşti.

r10r1

r7r2

r11r4

r3r5

r6r14

postare Lia Neamt

cluj 2014