Cu Timpul să mă joc aş vrea…


sc3
Cu Timpul să mă joc aş vrea
Cu viaţa lui, cu nemurirea
Şi-apoi să-l pun într-o livrea
Să-mi joace cum m-o duce firea
O seară-ntreagă-aş vrea să-l joc
În dans nebun să-mi port trăirea
Când dau din mâini să stea pe loc
Iar de-l opresc, să-i văd privirea !
sc4
Să-i spun să plece când am chef
Iar el să plângă de durere
O seară-ntreagă să-i fiu şef
Să-l văd atunci cum milă-mi cere !
Eu n-oi fi crud să-l nimicesc
Cum face el, cu viaţa-mi cruntă
Vreau doar să simtă cum sfârşesc
Iubirile-mi, când el mă-nfruntă…
sc1
Căci milă n-are, cum se ştie
Când mi-e mai drag mă părăseşte
Iar viaţa-mi nu-i o veşnicie
Şi ce iubesc, mereu sfârşeşte…
sc2
Cu Timpul să mă joc aş vrea
În fiecare seară, poate
Că n-am de-ales altminterea
Decât de-acum, să uit de toate !

Să-mi uit iubirile şi tot
Să-l las pe el să-mi ducă soarta
Că geaba-aş vrea, că tot nu pot
Să-nchid azi Timpului, eu, poarta
Să nu-l mai las să mă frământe
Să-mi facă viaţa cum o vrea
Mai bine joc, iar el să-mi cânte
Eu, bun stăpân ; El, în livrea !…(Sandu Catinean)

pagina Lia Neamt 2014

Când pierzi ce nu ai înţeles….


lm0
Când pierzi ce nu ai înţeles
Doar ai strivit în gând o clipă;
Va trece timpul ca şi boarea
Şi-ai vrea să uiţi de grea risipă…

v2

Regrete grele sunt deşarte
Iar timpul nu vrea să se-ntoarcă
Îmbătrâneşti din nu ştiu ce
Şi toate-n negru le vezi parcă…
I5
Când pierzi ce nu ai înţeles
Te zbaţi în mreje de durere
Te uiţi năuc la cei din jur
Şi-orice privire-i o părere…
SC5
Când pierzi ce nu ai înţeles
Doar gândul negru-ţi este prieten
Şi-oricâte voci te preamăresc
Doar în tăcere mai eşti sprinten…
cb1
Iar la sfârşitul vieţii tale
Te uiţi în urmă mai ales
Zâmbeşti amar privind la cer
Vreme-a trecut, şi geaba-i înţeles…(Sandu Catinean- Când pierzi ce nu ai înţeles )

pagina Lia Neamt Cluj 2014+

 

Adesea apele se-ncing…


SC0
Adesea apele se-ncing
Cu brâuri mari întunecoase
Fuioare albe-n fugă-nving
Trăiri nebune din vântoase
SC6
Învolburări întunecate
Se zbat de pietre, năucind
Al sălciilor aplecate
Firave braţe strălucind
SC1
Adesea se-nfrăţesc cu vântul
Cum se-nfrăţeşte omul rău
Când vrea s-arunce-n Ceruri sfântul
Zdrobind şuvoaiele în hău
sc7
Adesea nu ştim ce e bine
Cu rău ne-ncingem ca un brâu
Iar răul tot mai mult ne ţine
Cum ţine malul apa-n frâu
SC4
Furtuna de-a trecut apoi
Revine soarele pe boltă
Aşa şi cruntul ce e-n noi
Doar de voim ne mai ascultă
SC3
Mai bine brâuri calde punem
Ca apele când curg domoale
Mai bine-o rugăciune spunem
Să umplem gândurile goale…(Sandu Catinean)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Prin munţi, adierea de gânduri, mă poarte ..


cati11

Prin munţi, adierea de gânduri, mă poarte
Să-mi ardă iubirea, ce-o simt pe-nserat
Iubita-mi pe-o stâncă îmi pare c-aşteaptă
Să-i mângâi tăcerea, în cald sărutat.

cati8

Când razele-mi picur, pe piscuri, iubirea
Doar munţii-mi ştiu taina durerii ce-o am
Pâraiele-mi strigă, pe pietre, menirea
Şi-mi cântă trăirea, prin fiece ram.

O, noaptea-mi aducă, iubiri ancestrale
Să-mi spulbere răul, prin lumea cea cruntă
Durerea îmi piardă în văi abisale
Iar visele-mi toate, se-adune la nuntă.

cati5

Ah, gândul mi-l poarte, când şuieră vântul
Mai aprig se-nşire, al nopţii şuvoi
Prin peşteri tăcute, să-mi lepede cântul
Lumina când moare, să fim numai noi…

Doar noaptea aceasta să-mi mângâi iubita
Cum mângâie brazii, dulceaţa din nori
Să-mi poarte pâraie, alene, ispita
Iar ochii iubitei, să-mi fure fiori.

cati10

Alunge-mă noaptea, prin codrii mai tulburi
Doar draga mi-o ţie, pe-o stâncă gingaşă
Când visele-mi toate, se-adună în cârduri
Prin crâncena-mi viaţă, iubirea mi-e naşă !

cati1

Mă paşte-ntuneric, mai tare, şi frig
Iar dulcea-mi iubită, îmi pare că piere
Prin noaptea tăcută, doar dorul mi-l strig
Şi-n ochii iubitei, văd numai durere.

Ah, viaţa aceasta, ce tremur de gânduri
Ce scrâşnet de fiare, prin suflet îmi ard
De n-ar fi cu mine al munţilor rânduri
Aş trece pe creste, drept ultimul bard…(Sandu Cătinean )

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Colbul drumului spre casa


a2

Colbul drumului spre casă
Mi se aşterne pe picioare
Câinii latră a mirare
Luna străluceşte-n zare

Casa se înalţă albă
Pe o uliţă pustie
Câte doruri am în mine
Cine poate să le ştie ?…

a4

Prunii-n poartă mă aşteaptă
Au îmbătrânit sărmanii
Poarta scârţîie pustie
Doamne, cum trecut’au anii…

a3

Perii-n fundul curţii tac
Vişinul cu calm străluce
La fântână doar găleata
Dorul meu pare a’l duce…

Dinspre brazi răsună-un cânt
Luna tainic mă priveşte
Peste pleoape-mi trece-un gând
„Oare cine mă iubeşte” ?

a5

Pe-ntunericul albastru
Mă aşteaptă mama-n prag
“Ai îmbătrânit copile
Dragul meu, copile drag”.(Sandu Catinean-Colbul Drumului spre casa)