După înţelepciunea de vieţuire a lui Dumnezeu…


2649

După modul de vieţuire al copacilor
ar trebui să rămânem statornici
locurilor în care ne-am născut
şi am crescut,
să nu lăsăm buruienile
să se hrănească din acelaşi loc cu rădăcinile.

a1
După modul de vieţuire al păsărilor
ar trebui să stăpânim cerul
şi din când în când, doar,
să atingem pământul,
nu cu aripa,
ci cu odihna picioarelor,
iar copacii
cu forma cuiburilor de vreascuri.

2330
După modul de vieţuire al peştilor,
doar apele ar trebui stăpânite
iar restul nu-i decât mediu ostil.
După felul de vieţuire al animalelor
teritoriile vieţii ar trebui să fie pădurile
şi desişurile
şi pustiurile,
iar noi, să devenim prădători prădaţi.

2350
După înţelepciunea de vieţuire a lui Dumnezeu
am primit în stăpânire pământul
şi apele
şi copacii
şi peştii
şi animalele
şi… cerul…
între răsăritul şi apusul soarelui
care se cheamă Viaţă.(Teofil Mandrutiu)

Lia Neamt Cluj 2014

Au lovit cu copitele pământul…


239

Când a murit
fierarul din sat
caii
au pribegit
o vreme,
în jurul fierăriei ;
apoi
s-au pierdut
în păduri
ca nişte năluci
albe.

219
Se spune că
au ajuns la oraş,
dar acolo
nu aveau voie
să galopeze
pe străzi,
să poarte hamuri,
să pască ierburile
ori să necheze
în libertate.

249
Atunci, caii,
s-au întors
la fierărie
şi s-au înhămat
singuri
la trăsura
care-l purta
pe fierar
la groapă.
Au lovit cu copitele
pământul
până când
groapa fierarului
s-a acoperit
cu ţărână
amestecată
cu potcoave.

259
În curând,
cailor
au început să le
cadă copitele
aşa cum
îngerilor păcătoşi,
odinioara
le cadeau
aripile.(Teofil Mandrutiu)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Cu rochia miresei te-nveşmântă…


t1

Îmbracă-te în rochia de ploi
Şi răcoreşte cerul aşteptării
Pe drumul care duce către noi
Înveşmântat în cântecele mării

t2
Îmbracă-te cu rochia de apă
Şi împrumută norii spre a bea
Că sunt trudiţi şi cu lopata sapă
La rădăcina fulgului de nea

d1
Îmbracă-te cu rochia de flori
Şi să deschizi grădinile de noapte
Când se ivesc prin crăpături de zori
Oceane călărind pe valuri coapte

t4
Îmbracă-te cu rochia de cer
Când te cobori din îngerii tăcuţi
Încalţă-te cu paşii de mister
Şi fă să-mi fie ochii uzi şi muţi

t3
Cu rochia miresei te-nveşmântă
Că au sosit nuntaşi din depărtări…
Se roagă îngerii în cor, şi cântă
Şi toată nunta-ncape în cântări.(Teofil Mandrutiu-Imbracă-te)

pagina Lia Neamt
Cluj 2014

Poluri opuse-Poezie,muzica,pictura


ANA 10
Cu picioarele goale
dac-ai porni prin munţi
aş însemna cu stânci drumul înapoi
să-ţi pot arăta
sărutul aprins dintre noi
acolo, în valea adâncă,
sub ultima stâncă
dacă ar fi să treci
prin torente de ploi
m-aş face un picur de apă,
şi, poate,
aş ajunge a mă prelinge
pe umerii tăi goi
l7
dacă ai trece
peste câmpuri
cu hărţi răsturnate de iarbă,
-tăcută şi moale-
când inima-n mine
ar începe să fiarbă
aş sti cum să-ţi calc
pe urma picioarelor goale
ana2
dacă ar trebui să te întorci
prin zăpezi în cuvinte,
mi-aş troieni inima
doar pentru a bea
cu tine
cafeaua, fierbinte,
alături de ea
ana3
dacă , venind spre mine
ai trece speriată
prin lanuri de flori,
aş opri florile în rădăcină
spre- a nu le întrista
că nu vor ajunge vreodată
la frumuseţea ta
dacă drumul spre mine
ţi-ar trece prin noapte,
din temerile tale
aş şti cum să-mi fac şoapte…
ANA1
Şi îţi promit, iubito,
că în urma ta
vor încăpea cuvintele nespuse,
în timp ce eu voi îmblânzi
iubirea, la poluri opuse (Teofil Mândruţiu)

Îmbracă-te


ba1
Îmbracă-te în rochia de ploi
Şi răcoreşte cerul aşteptării
Pe drumul care duce către noi
Înveşmântat în cântecele mării
ba3
Îmbracă-te cu rochia de apă
Şi împrumută norii spre a bea
Că sunt trudiţi şi cu lopata sapă
La rădăcina fulgului de nea
Îmbracă-te cu rochia de flori
Şi să deschizi grădinile de noapte
Când se ivesc prin crăpături de zori
Oceane călărind pe valuri coapte

ba4
Îmbracă-te cu rochia de cer
Când te cobori din îngerii tăcuţi
Încalţă-te cu paşii de mister
Şi fă să-mi fie ochii uzi şi muţi

ba2
Cu rochia miresei te-nveşmântă
Că au sosit nuntaşi din depărtări…
Se roagă îngerii în cor, şi cântă
Şi toată nunta-ncape în cântări. (Teofil Mandrutiu )