A plecat măicuţa…


a2
A plecat măicuţa casa e pustie
poarta e legată cu un lanţ de fier
în grădină-s singuri butucii de vie
cumpăna fîntînii scîrţîie de ger.
t3
Nu-i mai umblă paşii prin ogradă
nu mai strînge neaua cu lopata
nu mai iese-n prag ca să ne vadă
pe pridvor s-a stins, demult, muşcata..
t6
Trist, Grivei, rămas lăngă căsuţă
c-a murit stăpîna lui cea bună
nu mai umblă noaptea pe uliţă
latră, lung, sfîşietor, la Lună.
t2
Şi cum stau, aşa, privind grădina
şi ograda care-i proaspăt ninsă
mama iese-n prag, face cu mîna
şi-n pridvor muşcata e aprinsă.( Titina Nica Ţene)

Pagina Lia Neamt Cluj 2015

118 ani de la nasterea pictorului Aurel Baesu


aub1
Ce frumos ning gândurile noastre neîmpărtăşite!
Şi le ascunsesem atât de bine
în câte o bucată de cer pe care uitasem să scriu
adresele destinatarilor.
Sau poate nu le mai ştiam…
aub2
Trebuie să fi fost mult frig acolo,sus, în cer, de-au început să ningă…
Se aştern de-a lungul drumurilor
şi aşteaptă.
aub3
Iar oamenii le strivesc sub bocanci
Indiferenţi ca de obicei
la lucrurile care nu le aparţin…

Fără îndoială, Aurel Băeşu (26 mai 1896-1928) s-a stins prea de timpuriu pentru ca vreo concluzie să aibă pretentia de a fi definitivă în ceea ce-l priveste. Începuturile creatiei sale demonstrează cât de puternică a fost influenta esteticii grigoresciene, chiar si în anii primului război mondial.
aurel baesu
Mic de statură, extrem de vioi, a văzut lumina zilei într-o familie cu multe greutăti materiale. Era fiul unui modest functionar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a atasat de a doua mamă, Natalia Băesu, după recăsătorirea tatălui său.
Între 1907 si 1912 urmează cursurile gimmaziului „Alexandru Donici” din Fălticeni, unde dă dovadă de reale aptitudini pentru desen. După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la Scoala de Belle Arte din Iasi unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino si Gheorghe Popovici. Aici se remarcă alături de alti doi tineri – Mihai Onofrei si Adam Băltatu. Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I „Lecomte de Nöuy” pentru desen.

În timpul primului război mondial este mobilizat.
Spirit cercetător, simtind nevoia unei culturi artistice mai cuprinzătoare, pleacă în Italia pentru a se înscrie la cursul liber de pictură al Institutului de Belle Arte din Roma. Aici rămâne pentru doi ani, între 1920 si 1922.
În 1926, o nouă călătorie în Europa, cu popasuri în Franta, Slovenia si Ungaria, contribuie la o treptată decantare a impresiilor, la realizarea unor forme noi de expresie, cu tendinte de simplificare decorativă.
La numai 32 de ani, bolnav de tuberculoză, moare pe 24 august 1928 -este înmormântat în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamt

pagina Lia Neamt cluj 2014

Adesea apele se-ncing…


SC0
Adesea apele se-ncing
Cu brâuri mari întunecoase
Fuioare albe-n fugă-nving
Trăiri nebune din vântoase
SC6
Învolburări întunecate
Se zbat de pietre, năucind
Al sălciilor aplecate
Firave braţe strălucind
SC1
Adesea se-nfrăţesc cu vântul
Cum se-nfrăţeşte omul rău
Când vrea s-arunce-n Ceruri sfântul
Zdrobind şuvoaiele în hău
sc7
Adesea nu ştim ce e bine
Cu rău ne-ncingem ca un brâu
Iar răul tot mai mult ne ţine
Cum ţine malul apa-n frâu
SC4
Furtuna de-a trecut apoi
Revine soarele pe boltă
Aşa şi cruntul ce e-n noi
Doar de voim ne mai ascultă
SC3
Mai bine brâuri calde punem
Ca apele când curg domoale
Mai bine-o rugăciune spunem
Să umplem gândurile goale…(Sandu Catinean)

pagina Lia Neamt cluj 2014

DICŢIONARUL ÎNŢELEPCIUNII…Abraham Lincoln


lin 1
DICŢIONARUL ÎNŢELEPCIUNII…Abraham Lincoln
Cei care care îi privează pe alţii de libertate, nu merită să fie liberi.
Adevărul este în principiu cea mai bună soluţie împotriva calomniei.
Caracterul este precum un copac, iar reputaţia precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevărat.
Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere.
Poţi să păcăleşti câţiva oameni tot timpul şi toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi să păcăleşti toţi oamenii tot timpul.
Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine.
Poţi să te plângi că tufele cu trandafiri au spini, sau poţi să te bucuri că tufele cu spini au trandafiri.
lin9
149 de ani de la moartea celui care a reusit să ocupe prima pozitie şi să-şi graveze pentru totdeauna cu litere de aur numele în istoria SUA, devenind cel mai bun Presedinte pe care l-au avut SUA vreodată.
O caracteristică esentială care îi diferentiază pe oamenii de succes de cei mediocri este dată de felul în care tratează esecurile. Astfel, pe oamenii obisnuiti eşecurile îi descurajează, îi doboară, îi fac să renunţe la visurile lor şi să le abandoneze. Pe oamenii de succes însă, eşecurile îi determină să înceapă din nou, de data aceasta mai înţelept.
Numeroase persoane de succes au avut parte de multe esecuri si infrangeri, inainte de a cunoaste marele succes. Printre oamenii de succes care au esuat de foarte multe ori inainte de a invinge, se numara si Abraham Lincoln – al 16-lea Presedinte al SUA.
Este nelipsit din orice top al omenilor de succes. Abraham Lincoln ramane – la un secol si jumatate de la trecerea sa la cele vesnice – unul dintre cei mai admirati oameni de pe planeta. Viata sa plina de obstacole, esecuri, dar si realizari notabile, fascineaza si azi pe oamenii din intreaga lume. Forta sa deosebita de a se “ridica”, ori de cate ori soarta ii dadea cate o “lovitura”, impresioneaza pe oricine.
Povestea lui de succes este una incredibila. Nascut 12 februarie 1809, intr-o ferma modesta din Kentucky. cand avea 7 ani, familia sa si-a pierdut toate proprietatile.
Intr-o familie saraca de fermieri, din parinti analfabeti, pierzandu-si mama cand avea 9 ani, a fost nevoit să muncească din greu încă din copilarie pentru a-si ajuta familia.
Si-a pierdut sora mai mare (care a avut grija de el de când le-au murit mama şi până ce tatăl lor s-a recăsătorit), când el avea 19 ani.
La 23 de ani, a esuat in afaceri – desi economia inflorea in regiune, magazinul pe care l-a cumparat pe credit a dat faliment.La 26 de ani, si-a pierdut prima iubita, Anne Rutledge.
A inceput să studieze – de unul singur – Dreptul, citind cărţi de Drept.
A fost admis în avocatură la 27 de ani şi a devenit un avocat de succes, fiind celebru pentru isteţimea sa.
lin2
La 33 de ani s-a căsătorit cu Mary Todd, fiica unei familii înstărite, deţinătoare de sclavi. Si-a pierdut 3 fii (din cei 4 pe care i-a avut), care au murit de tineri, la varstele de 4, 12, respectiv 18 ani, motiv pentru care Abraham Lincoln si sotia sa au sufe
lin3
La 51 de ani (in 1860), a fost ales al 16-lea Presedinte al SUA; a fost primul presedinte din Partidul Republican. In sfarsit, anii lungi de perseverenta si munca asidua i-au fost rasplatiti. In 1864, la 55 de ani, Abraham Lincoln a fost ales Presedinte al SUA, pentru al 2-lea mandat. In acest al doilea mandat, Abraham Lincoln a inceput sa reconstruiasca Uniunea, sa “vindece ranile” natiunii si sa instaureze pacea.
lin6
Din nefericire, Abraham Lincoln nu a mai apucat sa-si duca la bun sfarsit planul de refacere a natiunii, deoarece, la doar 5 zile de la capitularea definitiva a confederatilor, pe 14 aprilie 1865, a fost asasinat – in timp ce participa la o piesa de teatru – de un actor simpatizant al Confederatiei. Abraham Lincoln a murit a doua zi, pe 15 aprilie 1865.
lin7
Cel mai fascinant aspect al povestii de succes a lui Abraham Lincoln este faptul ca acesta a esuat de foarte multe ori, dar nu a renuntat, ci a continuat sa “lupte” de fiecare data, in ciuda circumstantelor nefavorabile. De aceea, Abraham Lincoln a devenit un adevarat simbol al perseverentei.
lin4
A fost toata viata un autodidact pasionat si “infometat” de invatatura – a regretat toata viata faptul ca nu a beneficiat decat de foarte putina educatie formala, de aceea s-a auto-educat si a fost un cititor pasionat, citind si invatand din orice carte pe care o putea obtine, studiind singur de la matematica, la literatura si drept. Desi ambii sai parinti erau aproape analfabeti, mama lui vitrega l-a indemnat sa citeasca. Din cauza ca in statul in care a crescut (Indiana) se gaseau carti foarte greu, Abraham Lincoln mergea kilometri intregi pentru a imprumuta o carte. In timpul Razboiului Civil, pentru a putea comanda mai eficient armata Uniunii, a studiat singur carti militare.
A muncit – si fizic, nu doar intelectual – foarte mult. Cand era mic copil, atunci cand isi termina munca la ferma in care a crescut, mergea pe jos 3 kilometri pana la scoala, pentru a invata sa citeasca, sa scrie si sa faca calcule aritmetice. Tot cand era mic, pentru a-si ajuta familia, lucra la fermele vecinilor. A lucrat si ca taietor de lemne, a construit garduri feroviare, a fost vanzator si sef de posta.
Dale Carnegie, renumitul autor de literatura motivationala, a fost un mare admirator al lui Abraham Lincoln, caruia i-a scris biografia in cartea “Lincoln the Unknown“. Din aceasta carte aflam ca Abraham Lincoln era un om cu un suflet nobil, cu mult bun-simt, foarte bland, smerit, generos, amabil, rabdator, dar totodata si foarte curajos si cu multa tarie de caracter, deosebit de perseverent, care, desi avea totul impotriva lui, a reusit sa invinga toate obstacolele pentru a-si servi tara. A fost un om care a suferit foarte mult in viata, in principal din cauza mariajului sau nefericit.
Si in cartea “Lasa grijile, incepe sa traiesti“, Dale Carnegie il da ca exemplu pe Abraham Lincoln, evocandu-i integritatea si corectitudinea. Aflam ca Abraham Lincoln era atat de corect, incat “nu i-a judecat niciodata pe oameni in functie de faptul daca ii placeau sau nu. Daca un om il defaima sau il trata rau, dar era cel mai potrivit pentru un anume post, Abraham Lincoln ii dadea postul ca si cum l-ar fi dat unui prieten.” Nu a dat niciodata pe cineva la o parte pentru ca ii era adversar sau pentru ca nu il placea.
Dale Carnegie ne mai dezvaluie si un alt aspect al personalitatii lui Abraham Lincoln: era un om foarte intelept, intelegator si iertator. Desi a fost insultat chiar de cativa dintre oamenii pe care ii numise in pozitii inalte, Abraham Lincoln nu se supara pe ei, ci ii intelegea si ii ierta, deoarece era de parere ca “nimeni nu trebuie elogiat pentru ce-a facut, ori cenzurat pentru ceea ce a facut sau n-a facut, intrucat suntem toti copiii conditiilor, imprejurarilor, mediului, educatiei, ai obiceiurilor deprinse si ai ereditatii, care fac din oameni ceea ce sunt si vor fi vesnic.”
Visul de-o viata al lui Abraham Lincoln a fost sa aboleasca sclavia si sa mentina unite SUA (statele din Sud si din Nord).
lin5
A fost in stare sa mentina unita o natiune divizata (statele din Nord si cele din Sud), intr-o perioada foarte dificila (dupa Razboiul de Secesiune).
A condus statele din Nord in victoria din Razboiul Civil.
I se mai spunea “Abe Lincoln“; a fost supranumit “Honest Abe” (i.e. “Abe cel cinstit”) – datorita corectitudinii si integritatii sale – si “The Great Emancipator” (i.e. “Marele Eliberator”) – deoarece a eliberat pentru totdeauna afro-americanii din lanturile sclaviei.
Discursurile sale memorabile sunt: Proclamatia de Emancipare (prin care era abolita sclavia), “Casa Divizata” – in care prezinta pericolul desfacerii Uniunii datorita sclaviei, discurs ce a declansat cele 7 Dezbateri Lincoln-Douglas – cele mai celebre din istoria SUA, Discursul de la Gettysburg (in care a definit razboiul ca un efort dedicat libertatii oamenilor).
A fost membru al Partidului Republican, dar a fost si un nationalist, a militat pentru libertate si traditie, si a fost devotat principiilor Parintilor Fondatori ai SUA.
A favorizat modernizarea economica, afacerile, bancile, imbunatatirile interne (mai ales caile ferate) si a incurajat urbanizarea.

“Ingrijorarea mea nu este că ai putea eşua, ci că ai putea fi mulţumit cu eşecul tău.” Abraham Lincoln
pagina Lia Neamt cluj 2014

Să leg acum ce nu se mai dezleagă…


v1

Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, –
Că ţi-am făcut potecă prin grădină…
Adeseori tu laşi la geamuri storul,
Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!

v2

Şi tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l ţin ispita şi păcatul.
De dorul tău, de dragul suferinţei,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, –
Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?

v3

Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispăşesc viaţa mea întreagă
Păcatul greu că mi-eşti atât de dragă?
Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, –
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.

v4

Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!
Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoare
Şi clipele de-acum le laşi să zboare,
Când duclea tinereţe-i trecătoare…

v5

De ce nu vrei să laşi în prag veşmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!
Când umbra nopţii cade peste vale,
Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,
C-un văl uşor pe umerele goale.

v6
Să vin, când luna nopţilor măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, –
Se uită lung şi tainic prin ferestre…(George Toparceanu)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Cei răi nu pot fi fericiţi..!


v3
Să trăieşti Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită!
Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea… al doilea, de! Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi… atâţia cât merită.
A, dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastra şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.
Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.

v2
Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi vina.
Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”, dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşesti”. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!

v1
Te îmbrăţisez cu drag,
tata
Alexandru Vlăhuţă