Sub minciuni dibace…sucombă orice adevăr..


D2

Motto: Muzica se ascultă, Pictura se priveşte
Epigrama se gustă..
UN ZAMBET PE ZI…. CORNELIU COSTACHESCU

D1

Terenul de „Război şi Pace”,
Cu toată lumea în răspăr
Şi unde, sub minciuni dibace,
Sucombă orice adevăr.(Tribunalul)

D3

Azi nu ştii ce să mai zici
De aceşti justiţiari
Pe-o uşă intră hoţii mici
Pe o alta ies cei mari.(Justiţia de tranziţie)

D4

Nu-i poate fi voinţa frântă:
Foarte corect, chiar dur un pic,
Căci legea pentru el e sfântă,
Când judecă un hoţ mai mic.(Unui judecător)

D5

„Baronilor” le dă speranţe,
Din Bucureşti până-n Suceava:
S-a hotărât că, în instanţe,
Se judecă de-acuma pleava.(Egali în faţa legii)

d6

De nevoi, mereu, ne-am plâns,
Sărăcia se întinde,
Noi cureaua tot am strâns,
Iar pe ei de-abia-i cuprinde.(Noi şi guvernanţii)

Cu răul când m-am confruntat
În lupta crudă de idei,
Nu „câinii” m-au înfricoşat,
Ci droaia mare „de căţei”.(Experienţa vieţii)

d7

Un bun savant a observat
Un lucru care l-a uimit:
„Furnicile” au emigrat,
Iar „greierii” s-au înmulţit.(Fenomen de tranziţie)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Terapia prin ras face bine sănătăţii…


Z8

Umorul poate fi luat serios ca pedagogie, dacă la pupitru este un profesor, iar terapia prin ras face bine sănătăţii. E credinţa profesorului Alexandru Stănescu, care sugerează că fără inteligenţă nu se poate scrie umor, că râsul nu este sănătos dacă nu pişcă.

Z6

„Învârtindu-se” abil,
În echipa personală,
El transformă-n mod subtil
Învârtirea-n învârteală.(Metamorfoza)

z3

Ca să-şi împlinească vrerea,
Cochetează cu puterea,
Practicînd, cu performanţe,
Pirueta-n alianţe.( Pirueta politică)

z4

Totu-i searbăd şi labil,
Ne-a cuprins precaritatea –
Singurul aspect stabil
Este… instabilitatea(Dezorientare generala)

Z9

Am ghicit-o la-nsurat!
Am o soacră clasa-ntâi,
Mi-e prieten devotat,
Dulce… cât vre-o trei lămâi.( Soacră-mea)

Z7

Admir cucoanele cu toc
Înalt tip cui, cu cap de fier,
Care pe scările din bloc
Devin ecou mitralier(Admiratie)

Z5

Mă-nalţ vrăjit, pe culmi de rezonanţe,
Cînd mă supun patetic şi mă-nchin
Acestui zeu al marilor speranţe
Stăpîn suprem – eternul feminin.(Eternul feminine)

f7

Scrie epigrame de o viata, se numara chiar printre primii epigramisti ai Clujului, e unul dintre fondatorii umorului in catrene din Transilvania si cel mai in varsta din oras. De-a lungul anilor, a organizat festivaluri judetene de epigrama si a avut contributii la nivel national.
“Daca scrieti ca am peste 80 de ani e perfect. Nu are rost sa intrati in detalii”, spune el, in timp ce-si gaseste locul pe un taburet rosu.
Biroul lui e o camera din apartamentul de trei in care locuieste, o incapere tapitata de carti, ziare si reviste din podea pana-n tavan. Si balconul e tot asa.

z1
La o simpla cautare pe google a numelui, însă, apar zeci de epigrame semnate Alexandru Stănescu. El nu stie, n-are calculator, îşi scrie catrenele si poeziile de mână sau la maşina de scris. Un prieten îl ajută să le “bată pe tastatură”.
“Epigrama e intotdeauna un catren care trebuie să conţină şi un mesaj critic, dar mesaj care sa fie prezentat în aşa fel încât să convingă şi prin implicarea comicului. O arma, un instrument cu care orice cetăţean poate să contribuie la îndreptarea comportamentului uman”, spune el subit, în timp ce-şi învârte ochelarii cu rama groasa între degete.
A fi epigramist, explică profesorul, insemnă să găseşti şi modalităţi prin care să satirizezi aspecte negative intr-o manieră comică pentru a crea, odată cu critica, si un moment de relaxare, de comedie.
“Inseamnă, în primul rând, să ai talent poetic. In al doilea rând, să beneficiezi de un spirit de observaţie deosebit, de un simţ al responsabilităţii morale, sociale, de gust estetic si de curaj critic. De a observa si de a încondeia diferite manifestări ale comportamentului uman”.
Ia în mâini foile pe care se pregăteşte să le ducă, pe viitor, la tipar, şi citeşte cu intonaţie, câte un catren. “Am ghicit-o la-nsurat! Am o soacra clasa-ntai, Mi-e prieten devotat, Dulce… cat vreo trei lamai”, După fiecare epigramă, râde şi explică povestea din spatele micii poezii.
A fi epigramist mai însemnă şi o anumită permanentă a observării, a capacităţii de apreciere a comportamentului uman, dar şi o atitudine critică faţă de tine însuţi, mai spune el. E posibilitatea de a vedea mai întâi bârna din ochiul tău şi în acelaşi timp de a găsi modalităţi convingătoare, incluse, cuprinse, condensate în versuri, în catrene, explică epigramistul, dupa care mai citeste o insemnare de pe foile albe. “Cert antitalent nativ, Demonstrează cum se poate Să predai non-creativ Despre creativitate…” E bine să râzi, incheie domnul de “peste 80 de ani” îmbracat la costum, care se fâstâceşte ca un copil la gândul publicarii primei cărţi cu epigrame.
“E bine a-ţi impărtăşeşti creaţiile. Dacă Dumnezeu ţi-a dat darul ăsta, să îl ţii pentru tine e de prisos. Poate sunt oameni care au auzit epigramele mele si ar vrea să le aibă. Dar să ştiţi ca eu am fost mai mult convins de colegi si prieteni sa fac asta”, zambeste el.
In final, un ultim catren, intitulat Preferinta politica: “Prefer partidele in care Stindardul e purtat cinstit Si caut unul ca atare, Dar pan-acuma n-am gasit”

z2
Născut la 2 martie 1932 în comuna Titeşti, judeţul Vîlcea, localitate de care a rămas îndrăgostit toată viaţa, Al. Stănescu consideră că aceasta e una dintre cele mai frumoase din lume. Atras de lumina şcolii, după ce termină cu mare succes şcoala din comuna natală, urmează Colegiul Pedagogic
„Andrei Şaguna” din Sibiu, unde, în paralel, face şi cursuri de artă dramatică la Şcoala Populară de Artă. Teatrul şi muzica, inoculate în suflet, au lăsat amprente adînci pe întreaga sa personalitate.
Urmează apoi Facultatea de Psihologie-Pedagogie la U.B.B.Cluj, pe care o absolvă în 1956, apoi face cursuri de perfecţionare în ştiinţe socio-umane şi are şansa să lucreze cu mari personalităţi din domeniul psihologiei – profesori cu recunoaştere internaţională, care i-au rămas repere şi modele de viaţă. În calitate de cercetător ştiinţific s-a remarcat ca un tînăr de mare perspectivă, cu reale calităţi psiho-pedagogice pe care le valorifică la cea mai înaltă şcoală şi din care face o strălucită profesie, dovedindu-se unul dintre cei mai apreciaţi şi iubiţi profesionişti. Înzestrat cu aceste calităţi, ca orice om îndrăgostit de propria sa profesie, netezeşte calea multor tineri pe care-i îndreaptă spre această ramură, îi formează şi le este mentor.
Pe lîngă activitatea de la catedră, împreună cu regretaţii Vasile Langa şi Pavel Bellu, precum şi cu profesorii Ioan Pop şi Ion Bindea, în anul 1979 înfiinţează Cenaclul Epigramiştilor Clujeni „SATIRICON”.

Sursa :Adina Fartusnic-Cel mai batran epigramist al Clujului. Umorul ii apartine, intelesul sa-l gaseasca cititorii

Soacră,soacră…poamă acră..!!


sc0
Soacra mea este „jandarm”,
Fără puşcă… sau portarm,
Dar poartă-n bandulieră
Gura ca… mitralieră…(Constantin Enescu)

sc1
Când ai şi soacră şi soţie,
Un fel de miniparlament,
Eu cred că-i gafă, sau prostie,
Să spui că eşti independent.(Nicusor Constantinescu)

sc2
Mi-aş da un an din viaţă chiar acum
Ca soacra mea Napoleon să fie
Şi, întâlnind un Waterloo în drum,
S-o văd şi eu pierzând o bătălie!(Mircea Trifu)
Ea te-a uimit de la-nceput
Din replici doar monumentale
Că-i un bau-bau ce-a conceput
Frumoasa visurilor tale!(Sever Purcia)

sc3
Soacrele sunt dame bine,
Cultivate, limbi străine,
Deseori sunt şi plăcute…
Când au gurile cusute!(Vasile Ilincan)

Toată viaţa să nu treci prin faţa soacrei, prin spatele calului, şi să te fereşti de prostul cu pile.(Girel Barbu)
pagina Lia Neamt
Cluj 2014

UN ZÂMBET PE …SEARA !!


sor1
Iarna-i cu năravuri slabe,
Asta e, n-ai ce să-i faci,
Ne trimite-un cârd de babe
Zgripţuroici, ce n-au colaci.
sor2
Invocaţie
Unde eşti tu, Păstorel?
Ca-ntr-o stanţă de rondel
Să trimiţi la faliment
Şi Guvern, şi Parlament.
sor6
Soluție
Fiindcă n-avem minte trează
Pe aleși, noi punem “bază”;
Ar fi vremuri mult mai bune,
Dacă-n loc…acid am pune.
sor5
Speranța
Când poate se va deștepta
Românului îi va fi bine,
Și-un imn mai nou se va cânta:
“DEȘPAGĂ-TE ROMÂNE!”(Mircea Micle)
sor4
Că e nuntă sau deces,
O pagubă sau succes,
Că-i hambarul plin sau troacă
Românii… cântă şi joacă.

pagina Lia Neamt
cluj 2014

Femeia este un miracol de contradicţii divine…


r1

Femeia este muzică rătăcită în carne.(Emil Cioran)

r3

Femeile îi fac pe unii
Să-şi piardă uzul raţiunii,
Aşa ajunge vorba ceea:
Egal bărbatul cu femeia…(Corneliu Sofronie)

r2

Făptura căreia Cel Sfânt
I-a dat întruchiparea sacră
Şi, trimiţând-o pe pământ,
A căpătat statut de soacră.(Virgil Petcu)

Eu, într-o epigramă ce ţie nu-ţi plăcu,
Am scris că nu-i femeie care să spună: – Nu!
Tu, Fabulla, făcându-mi în ciudă, dinadins,
De trei ori până-acuma iubirea mi-ai respins.
Nu fi atât de aspră! Femeia, negreşit,
E bine să reziste… dar nu la nesfârşit!(Tudor Mainescu)


Femeile se pot împărţi, după cum spune “unchiul Costel”, în trei categorii:
Femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt Admirate şi cele care au „nu-ştiu-ce” şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: „Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acummi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical”.
Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost… toate celelalte.
postare Lia Neamt
cluj 2014