Redactori care lăudaţi…pe unii dintre candidaţi..


mas1
La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,
Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebare
Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă
Aşa cum orcui l-o vedea portretul meu să placă;
Căci am un mare interes, “voii” ca-n streinătate,
ş-anume-n Franţa mai ales, la ochi să poci eu bate,
Fiind acum de măritat o fată foarte rară,
Ş-ai ei epitropi căutând un bărbat în astă ţară.
mas2
„Prea lesne — îmi răspunse el — nu e întâiaşi dată
Când pe urâţi făcând frumoşi luai o bună plată:
Eşti negru, te voi face alb; eşti slab, te îngraş bine,
Numai vezi de portret departe a te ţine.“
Vorbind aşa, mă zugrăvi, şi dacă al meu nume
Jos la portret n-ar figura, nici un creştin pe lume
N-ar putea crede că sunt eu, atât sunt de schimbate
Trăsurele-mi, ochi, gură, nas, şi înfrumuseţate.
mas3
Ai noştri râd câţi mă cunosc, dar prea puţin îmi pasă,
De voi putea să dobândesc pe nobila mireasă,
Şi dacă vreun venetic, ieşit din ţări streine,
Sau vrun român mai îndrăzneţ n-o izbuti mai bine.
Redactori care lăudaţi
Pe unii dintre candidaţi,
Ce proştilor le daţi virtuţi,
Şi elocvenţă celor muţi,
Ce pe răi faceţi virtuoşi
Şi patrioţi pe ticăloşi,
mas4
Crez că nu rău vă potriviţi cu omul ce m-a zugrăvit,
Sau cu vestitul Carcalechi, redactor care a trăit,
Al cărui jurnal fabulos
Era destul de mincinos,
Dar care cel puţin spunea
Acelor care nu-l credea
Că adevăru-adevărat
Este prea lesne de aflat;
Că n-au decât să ia pe dos
Câte a scris el de prisos,
Ş-atunci pot fi încredinţaţi
Că n-au să fie înşelaţi.(Grigore Alexandrescu-„Românul“, 30 martie 1861)

pagina Lia Neamt, Cluj 2014

Fă pe moima idioată …Şi distrează-i pe nepoţi.


M1

După lucruri, câte toate Dumnezeu făcu pe lume,
A creat şi măgăruşul şi a prins apoi a-i spune:
Vei trăi cărând de toate cam cincizeci de ani de zile. .
E prea lung calvarul Doamne, douăzeci de ani e bine.
Bine, zise Ziditorul,

M2
Şi-l făcu apoi pe câine tu esti hărăzit de pază
Două-şi cinci de ani să fii
şi ai să primeşti mâncare
ce ramâne-n farfurii.
Doamne, e prea mare chinul,şi aşa greu viaţa trece;
Iar din zestrea ce mi-ai dat-o eu m-aş mulţumi cu zece.
Fie-aşa, răspunse Domnul
Şi purcese mai departe,

M3
Făcând mai apoi maimuţa,
Zise:-n viaţă să ai parte douăzeci de ani de zile
S-aduci râsul peste tot şi sărind de colo colo,
să arăţi ca un idiot.
E prea mult mărite Doamne,să rămân mereu paiată;
Şi ca zece ani de zile,mi-e destul să fiu în viaţă.
Fie-aşa cum ţi-e dorinţa;zise cu blândeţe Domnul; …
Şi purcese mai departe făcând în sfârşit şi omul.
Tu, mai dezgheţat la minte,
vei avea faimă şi bani
Şi vei fi stăpân pe toate timp de douazeci de ani.
Doar cu-atât, ce sa fac Doamne?
De vrei să fiu împăcat,dă-mi te rog şi anii-aceia
Care alţii-au refuzat.

M4
Bine-atunci; două decade ca bărbat să vieţuiesti,
Şi-nsurat două decenii ca măgarul să trudeşti
Ş-apoi cin-şpe ani copiii să-i grijeşti,
să vezi de casă,
Şi să ai ca de mâncare: ce rămâne de la masă.
Mai apoi la bătrâneţe, zece ani sau cât mai poţi
Faci pe moima idioată …Şi distrează-i pe nepoţi.

Banii îl fac pe om maimuţă.

Homo sapiens. Gorila cu apetit pentru filozofie.
pagina realizata
Lia Neamt Cluj 2014

Si, zău, savantul Darwin , tot neamul ni-l jignește…


maimuta
Odată, o maimuță din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Ațentiune! Sunt foarte afectată!
Tot circula o vorbă, deloc adevarată
Ca omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Si, zău, savantul Darwin , tot neamul ni-l jignește
Când spune cum că omul cu noi se înrudește!
Ati pomenit vreodată divorturi printre noi?
Copii lăsați pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri și alte dracării?
Insemne sataniste, otravuri, șmecherii?
Văzut-ați pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masa?
maimuta 2
Tot ce lasăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otravește, în fiecare zi,
Păduri, câmpii, și ape, si zările-azurii …
N-avem starlete porno sau dive-travestiți,
Si, orisice s-ar zice, nu suntem troglodiți!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogați, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiți, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi așa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasă,
Nici teroriști, nici dogme, nici luptele de clasă..
Cât am batut eu jungla, scuzați, n-am observat
În obstea maimuțească vreun cocotier privat.
Urmând calea cea buna si, evident, corectă,
maimuta 3
Adolescenții nostri părinții si-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc și drept,
Devine șef acela viteaz, agil, deștept,
Capabil viața obștei s-o țină, s-o păzească,
De rele și primejdii turma sa și-o ferească …
Adesea șeful nostru îsi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit și hrană.
Pe când, priviți ! La oameni, ferească Domnul sfânt,
Sefi sunt cei fără suflet și fără de cuvânt,
Corupți, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere și după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea și înmulțirea ei.

Nu veți vedea vreodată, cât soarele și luna,
O minte de maimuță dospind în ea minciună.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referință, a doua lui natură.
Chiar dac-aș fi silită de vreun laborator,
N-aș deveni vreun Iuda ori vreun informator…
Si iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziții, nici libertăți în lanțuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin șanțuri,
Nici ordine mondială, și nici naționalism,
Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism …
E-adevărat că omul, acest biped gunoi,
Arată ca maimuța, dar n-a descins din noi!

Microscopică


agt

Când pleca odată la război un om,
I-a strigat o cioară dintr-un vârf de pom:
– Du-te la bătaie, pentru ţară mori,
Şi-ţi va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut să plece,
Deci a fost la urmă, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte şi executat.
Morala:
Cine crede tot ce-i spui
Este vai de capul lui. (George Topârceanu)