DICŢIONARUL ÎNŢELEPCIUNII…Victor Hugo


ms11

Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.

ms10
Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia.
Supremaţia semnifică forţă, intuiţia reprezintă dreptatea.

Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femei este îndreptată către virtutea desăvârşită.
Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.

Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simţind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobeşte, lacul, poezia care-l luminează.

Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia acolo unde începe cerul.

pagina Lia Neamt
cluj 201

Atunci s-a dus naibii totul !


A5
Bărbatul a descoperit ARMELE și a inventat VÂNĂTOAREA,
Femeia a descoperit VÂNĂTOAREA și a inventat Victimele=Barbați
Bărbatul a descoperit CULORILE și a inventat PICTURA,
Femeia a descoperit PICTURA și a inventat MAKEUP-ul
Bărbatul a descoperit LUMEA și a inventat CONVERSAȚIA,
Femeia a descoperit CONVERSAȚIA si a inventat BÂRFA
az1
Bărbatul a descoperit JOCURILE și a inventat CARȚILE DE JOC,
Femeia a descoperit CARȚILE DE JOC și a inventat DATUL IN CARȚI
Bărbatul a descoperit AGRICULTURA și a inventat MÂNCAREA,
Femeia a descoperit MÂNCAREA și a inventat DIETA
Bărbatul a descoperit PRIETENIA și a inventat DRAGOSTEA,
Femeia a descoperit DRAGOSTEA și a inventat CĂSĂTORIA
Bărbatul a descoperit COMERȚUL și a inventat BANII,
Femeia a descoperit BANII… și atunci s-a dus naibii totul !
A12
pagina realizata Lia Neamt
cluj 2014

FEMEIA ȘI MAREA


ana 5

Eu spun că femeia şi marea sunt gemene;
şi una şi alta
pot să-ţi alunece ori să-ţi vuiască prin vene
şi să te întunece.
Femeia ca şi marea
te pot ademeni şi duce în ispite
şi una şi alta
au fructe oprite.
Oare pe malul mării nu te odihneşti
ca pe braţul iubitei atunci când oboseşti?

ana1
Uneori,femeia şi marea-s
senine
până la linişti aproape depline;
Alteori,amândouă
devin învolburate,înnourate,
până aproape de moarte.
Şi cum se aseamănă o ploaie pe mare
cu o femeie
ce-şi piaptănă părul fuioare.
Iar valurile mării când erup
sunt sâni de femeie
ce dau aproape să iasă din trup.

ana3
Când liniştea -aproape să cadă în mare-
te-apasă tăcută
e ca şi cum ai sta langă
o femeie întunecată
şi mută.
Oare, Soarele,când iese din mare
nu seaman cu râsul superb
al fetei fecioare?
Iar Luna cand poartă deasupra mării cununa de stele
aduce leit
cu fata din visuri rebele ?

ana4
În fiorduri când marea se culcă împăcată
e ca şi femeia
în braţele iubitului culcată.
Amurgul,când pune cearceaful cel roşu pe mare,
un soare nud începe ritualul
de împreunare.
Şi după dăruire în voluptate dulce
marea,
ca şi femeia ,se roagă ,
apoi se-ntinde- la căpătâi cu malul -să se culce.
Când,ucigaşă,marea îngroapă corabii
nu-i ca şi femeia ce-ţi trece prin trup
o mie de săbii ?
Când marea albastră se-ntinde la Soare
să se usuce
E ca şi femeia ce-ndeamnă ,în taină,
a o seduce.
Furtuna când face să urle o mare nebună
E ca şi femeia când poate să fie
furtună.

ana
Când valurile,către ţărm abia se târăsc îngheţate
Seamănă leit cu femeia iubită
pe patul de moarte.
Când marea,cu grijă işi poartă din valuri în valuri
vaporul
E ca şi femeia ce-şi leagănă-n braţe
odorul.
Şi vara, Când marea adună noroade la ea
E ca şi când femeia iubită te-ar trăda.
Când râul sărută intrarea în mare
E ca şi cum ţi-ai săruta iubita pe picioare.
Când valul din mare adulmecă trupul femeii-fecioare,
Eu însumi în val m-aş preface
şi m-aş vărsa
în mare.

ana2
Pe mare, când vapoarele se pierd în larg,
E ca despărţirea femeii de omul ei drag.
Când te-mpresoară marea şi dă să te-nghită
Nu-i însăşi femeia făcută ispită ?
Lăptoasele neguri pe mare stăpâne
aduc cu tristeţea femeii bătrâne.
Când marea o-nfaşă în noapte o smoală vâscoasă
E ca şi femeia când pleacă
departe de casă.
Când marea aduce vapoare şi oameni acasă
E ca o femeie aproape mireasă.
Eu spun că femeia şi marea sunt gemene;
şi una şi alta pot zdrobi
o stâncă sau o inimă
chiar dacă ar fi
de cremene. (Teofil Mândruțiu-Femeia și Marea)

Cântec fără răspuns


a21

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

a22

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?…

a23

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

a24

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.(Nichita Stănescu-Cântec fără răspuns)