Miros a pământ şi a flori de câmp…


i2

Nu mi-ai scris niciodată numele
pe o filă curată
nici nu ştii din câte litere
mă compun

pasare 4

ce norocoasă sunt!
vin mereu în urma altcuiva

g1

ştiu
am câţiva centimetri în minus
fac alergie aproape la orice
(mai ales la parfumuri cu nume exotice)

ew3

eu miros a pământ şi a flori de câmp
mă înalţă vântul să ajung până la ferestre
dar am un atuu
ştiu să citesc
(chiar şi gânduri)

t1

Aşa evit contaminarea pe termen lung
şi nu-mi pasă deloc
dacă ştii
sau nu ştii
din câte litere se compune
numele meu(Ioana Burghel-Norocul)

pagina Lia Neamt
cluj 2014

Cele mai calde și mai sensibile suflete „se ascund uneori sub țepi!


cactus 2

Am învățat atâtea … Din zidirea templului nostru interior. Din ruinele noastre. Din cenușa noastră.Din viața animăluțelor.Din viața plantelor…Nu putem trece nepăsători fără să observăm lumea necuvântătoarelor care ne fragmenteaza viata intr-un mozaic de fețisoare drăgălașe, culoare si voie buna.
Cui nu-I plac florile?
Am auzit că și între suratele flori există afinități, ..Da…Am văzut o mareee poveste de iubire intre doi „ghimpati, mi se pare si acum greu de crezut!

cactus 1
Am primit un..cactus..nu îmi plac ,sau mai bine spus nu îmi plăceau.. dar ador floarea de cactus…
Le-am făcut căsuță (ca să nu-și prindă Athosila lăbuțele în ei..??!) și i-am lăsat în voia lor… Multi dintre ei nu au rezistat: poate au simtit ca nu-i iubeam din toata inima, ori i-a sugrumat aerul umed , sau i-a topit dorul dupa nisipuri arzând în apusuri toride… S-a salvat un singur ghimpat, dar se vedea ca nu-i merge prea bine nici lui. Tanjea, și parcă ridica din umerii neputinciosi: „Ce sa fac dacă am țepi? Nu poți să mă mângâi și pe mine?!. In primavara, am primit si un aloe orfan! Avea o hainuta ca o perie si era speriat nevoie mare… L-am găzduit în cel mai îndepărtat colț, alături de cactus. Celelalte flori erau vizibil cuprinse de panică în prezența „aricilor. Îi udam rar și îi priveam în treacăt. Se chinuiau să crească, și dimineața întindeau spre mine o mânuță verde, ca o pernuță de ace: „Bună..bună!.!!
Intr-o noapte grea ca plumbul, o furtună nemiloasă a provocat un adevărat măcel în grădina mea: mușcatele zăceau într-o baltă de petale roșii, iar trandafirii tremurau ghemuiți, cu ghivecele trase pe ochi… Aloiașul fusese rănit cel mai tare: o bară de fier îi retezase în jumătate trupul fragil. Din ochii lui verzi se prelingeau lacrimi lipicioase…
„Ce să facem, ce să facem?, ne tânguiam într-un glas, flori, frunze și stăpâna(cățelușii nu îndrăzneau !!) L-am recuperat pe aloiaș și l-am sprijinit alături de cactus. I-am udat, i-am bandajat cu priviri ca mierea și le-am spus o poveste cu dune aurii, arzând în apusuri îndepărtate… Mi se rupea inima de mila lor; seara, parcă îl auzeam pe micul aloe cum se tânguie, iar rana îi trecea foarte greu. Nu aș fi vrut să îl pierd, de când suferea îl indrăgisem cu adevărat și-i acordam toate îngrijirile și privilegiile! După un timp, am remarcat un fenomen ciudat: cactusul intinsese doua brațe țepoase spre aloe, cuprinzându-l într-o „picantă îmbrățișare. Rănitul a început să-și revină: și-a sprijinit trupul mutilat pe cactus și au început să-i dea frunze noi. Dar minune: doar pe partea îndreptată spre amicul lui ghimpat. Cactusul a prins și el puteri și a crescut într-un an cât alții în trei, sprjinindu-l voinicește pe aloiaș!

cactus
Am înțeles că, în marea lor suferință și înstrăinare, ascunși sub armura lor verde, cele doua plante găsiseră puterea să reziste! Acum ocupă locul de cinste în grădină , le-am pus o fundita rosie,!
Iubirea lor mi-a fost o adevărată lecție si mi-a demonstrat că, de multe ori, cele mai calde și mai sensibile suflete „se ascund uneori sub țepi!

Şi timpul pictează..142 de ani de la naşterea pictorului Octav Bancilă


O0
Şi timpul pictează.(Goya)
O5
Pictorul este un filozof, dar filozofia sa este pictura.(Renato Gutusso)
O3
Pictura este un joc de opacităţi şi de transparenţe.(Pierre Soulages)
O8
este o încercare de a cădea la învoială cu viaţa.(George Tooker)
O6
este un act dureros de realizare a unui echilibru între viziunea interioară,
virtuozitate şi mister.(Don Demers)

Al treilea pictor cu o personalitate artistică foarte clară din licitaţia maeştrilor de secol XIX este Octav Băncilă. Mai tânăr decât Aman şi Grigorescu, Băncilă este intens tranzacţionat, cu peste 200 de picturi vândute în ultimii ani.
O9
El are un record personal de peste 50.000 de euro, stabilit în 2011, şi un preţ mediu de 11.000 de euro. În licitaţie este prezent cu două naturi statice: „Vas cu liliac” (4-7.000 de euro) şi „Căpşuni” (2-4.000 de euro)
O2
A fost fiul lui Vasile Băncilă şi al Profirei, născută Neculce, descendentă a cronicarului. Rămas orfan la vîrsta de patru ani, şi-a petrecut copilăria în casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iaşi cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii revistei Contemporanul. Octav Băncilă a urmat şcoala primară şi două clase la Liceul Ştefan cel Mare, după care în 1887, s-a înscris la „Şcoala de Arte Frumoase” din Iaşi.
O1
Anii de studii la această şcoală, unde i-a avut profesori pe Gh. Panaiteanu Bardasare şi C.D. Stahi, i-au dat posibilitatea să-şi însuşească o serioasă pregătire profesională. Între 1894–1898, şi-a continuat studiile la „Academia de Arte Frumoase” din München. Se casatoreste cu Ana Popovici (1904) cu care va avea 9 copii.
O7
Trei ani mai tarziu incepe sa realizeaze ciclu de lucrari cunoscut sub numele de „1907” in care surprinde imagini din timpul revoltelor taranesti care au avut loc in tara. A fost profesor de desen şi caligrafie la Şcoala normală „Vasile Lupu” (1901) şi la Gimnaziul „Ştefan cel Mare”, iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Şcoala de Belle Arte” din Iaşi. În perioada 1908-1935 şi-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziţii deschise la Iaşi şi Bucureşti, singur sau alături de alţi mari artişti ai vremii, Gheorghe Petrascu, Jean Alexandru Steriadi Paul Verona, Ion Mateescu. În anul 1942 a participat la expoziţia colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Naţional.
O10
Simbol al forţei şi al hotărârii, stilul lui Octav Băncilă urmăreşte comunicarea directă, descriptivismul şi simplitatea mesajului, eliminând construcţia compoziţională savantă sau subtilităţile cromatice. Pictura sa este menită să provoace gânduri, iar nu să farmece ochii privitorului, atingându-şi scopul în imaginile care redau realităţile epocii sale, ale Iaşului începutului de secol al XX-lea.
O4
Băncilă a realizat un număr mare de picturi reprezentând flori, subiecte care favorizau o mai mare preocupare pentru calitatea estetică a imaginii, pentru crearea unui echilibru armonios între formă şi conţinut. Picturile cu flori apăreau în expoziţii alături de lucrările pe teme rurale sau inspirate din viaţa muncitorimii, care i-au adus popularitatea.
O11
Florile însele erau alese dintre cele de câmp sau din grădinile satelor şi ale oraşelor – liliac, maci, violete, ghiocei, bujori, petunii – care apar ilustrate în lucrările sale exprimând frumuseţea simplă şi modestia, portrete ale unor valori umane atribuite. (C.C.)
pagina realizată
Lia Neamţ Cluj 2014