Şopteşte pădurea-n culori de cuvinte…


t3
Şopteşte pădurea-n culori de cuvinte
netoamna din toamnă mai strigă la noi
iar glasu-i adună-n tăcerile sfinte
parfumuri trecute cu umerii goi.
2629
Chemările lunii au gusturi firave
şi drumul îmi este mereu înfundat,
potecile mele sunt parcă bolnave
şi parcăm-alungă, deşi sunt chemat.
t2
De-acolo din unde tot neguri coboară
şi-nvăluie greu steaua care-a lucit
vremelnică-n clipa trăită o seară
cu ochii iubirii venind din zenit
9010
O văd cum se duce spre vechea-i chemare
şi plânge în mine un dor ne-mplinit…
Pădurea-mi şopteşte albastra-i strigare
de sunet de clopot cu glas tânguit.(Leonid Iacob)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Anunțuri

Voi lua doar timpului uitarea ca la cingătoare să mi-o pui..


v3

Voi lua doar timpului uitarea
ca la cingătoare să mi-o pui
şi, lăsând iubirilor chemarea,
peste dealuri voi pleca haihui

I1
Mă aşteaptă-n fulgerări de stele
vântul, ca şi mine, un hoinar
şi visatul rod muşcat de vreme
răstignit pe-o piatră de hotar.

I3
Visul ce-a plutit târâş prin ceaţă
e un mugur ofilit pe ram,
vorbele s-au prefăcut în şoapte
ca şi timpul greu prelins pe geam.

I2
N-o să-ncerc să mă opresc vreo clipă
lacrima se pierde în zădar
viaţa, fulgerând cu-a ei aripă,
între noi a pus un greu hotar

I4
Dă-mi uitarea ca un văl de ceaţă
vorbe fără rost tu n-o să spui,
timpul m-a strigat de dimineaţă
s-o pornesc cu el, pe deal, haihui.(Leonid Iacob)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Dă-mi uitarea ca un văl de ceaţă…


tim1
Voi lua doar timpului uitarea
ca la cingătoare să mi-o pui
şi, lăsând iubirilor chemarea,
peste dealuri voi pleca haihui
tim2
Mă aşteaptă-n fulgerări de stele
vântul, ca şi mine, un hoinar
şi visatul rod muşcat de vreme
răstignit pe-o piatră de hotar.
tim4
Visul ce-a plutit târâş prin ceaţă
e un mugur ofilit pe ram,
vorbele s-au prefăcut în şoapte
ca şi timpul greu prelins pe geam.
tim3
N-o să-ncerc să mă opresc vreo clipă
lacrima se pierde în zadar
viaţa, fulgerând cu-a ei aripă,
între noi a pus un greu hotar
tim5
Dă-mi uitarea ca un văl de ceaţă
vorbe fără rost tu n-o să spui,
timpul m-a strigat de dimineaţă
s-o pornesc cu el, pe deal, haihui.(Leonid Iacob)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Anăăă, Mi s-au frânt aripile Şi mă-nţeapă clipele ..


leo 1
Anăăă!
Treci prin poarta gândului
La hotarul dorului
Şi cobori în colţi de ierbi,
Ochi de ciute şi de cerbi
Şi în lutu-sângerat
Frământat
Şi blestemat
Să te-aşez în temelii
Lângă plânsul inimii!
Lângă plânsul inimii…
leo
Anăăă!
Te-am zidit,
Te-am tot zidit,
Pietrelor te-am dăruit
Şi din zid de mănăstire
Ţipă glasul tău în mine
Ca un cânt de pasăre,
Ca un cânt de pasăre !!
Ţipă-ntruna ” – Omule
Sparge zidul, pietrele
Şi-n lumină scoate-mă,
Şi-n lumină scoate-mă !!”
leo 2
Anăăă,
Mi s-au frânt aripile
Şi mă-nţeapă clipele
Iar din somnu-mi otrăvit
Blestem braţul ce-a zidit,
Lutul greu ce înconjoară
Trupul tău de căprioară
Unde gem iubirile
Toate mânăstirile
Toate vecuirile
Plânsurile !!
Plânsurile !!(Leonid Iacob)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Noi – cuvinte rătăcite, ne tot zbatem în tăcere,…


AN1

La cererea depusă
la Tribunalul Inimilor Frânte,
după ce s-a studiat îndelung dosarul,
s-a constatat că, în grabă,
petenţii au uitat să specifice la partaj
şirul de promisiuni reciproce,
plus jurămintele şi chiar
stelele numărate-mpreună.
pasare3
Prin, urmare,
dosarul fiind incomplet,
Înalta Curte solicită părţilor
să scrie lista completă
a celor onorate şi neonorate
şi stabileşte ca următorul termen
să se judece, numai
când listele complete vor fi..
pasare 4
Tu –o mare unduindă
cu adâncuri neştiute,
val ce urcă ceruri blânde
printre stelele lucind,
lumii înfloreşti lumina
cu răsfrângeri de oglindă
şi întorci în matca vieţii
glas de îngeri lin vibrând.
AN5
Eu, o stâncă-n amorţire,
peste care trec alene
norii zimţuiţi ai vieţii
şi furtunile iubirii,
strâng în suflet şi în minte
doar durerile perene
şi le-nfăşor cu hlamida
cântecelor nerostirii.
AN6
Noi – cuvinte rătăcite,
ne tot zbatem în tăcere,
şi-ncercăm în gând de lună
să ajungem mai departe,
dar rămânem: tu o mare,
eu o stâncă în durere
ce se-adună în cuvinte
răstignite pe o carte.(Leonid Iacob-Bidimensional)

pagina Lia Neamt
cluj 2014

Şi ei şi voi şi tu şi eu…


aa7
Undeva, sub stei de piatră
stă un mag albit de vreme
cugetând la crugul lumii
scris în blândele-i poeme.(Leonid Iacob)
aa3
Suntem natura plină de contraste
în care ne-adâncim mereu, mereu,
şi timpul ce la tâmple ne tot bate,
îl simt şi ei şi voi şi tu şi eu.
aa6
Şi-nveşmântaţi în albele odăjdii,
ne biciuim cuvintele mereu,
să bată înspre porţile nădejdii
la care stăm şi tu şi voi şi eu.
aa5
Şi viaţa se perindă-n cavalcadă
prin ochii noştri-atât de goi,
de dragul ei mai tragem o ocheadă
spre-un altceva şi eu şi tu şi voi.
aa2
Şi de-am putea s-avem în mână frâul
Şi herghelia s-o oprim apoi,
Tot mai puţini am trece râul
Care se-apropie tăcut de noi.
aa1
Dar timpul ne nechează în ureche
Şi bate cu copita-i tot mereu,
Viaţa a pornit-o iar la streche
Şi-odat’ cu ea şi voi şi tu şi eu.(Leonid Iacob-Şi ei şi voi şi tu şi eu…)