Oare-i de făcut ceva pe pământ? Rămâi om !


cati1
Muzica şi poezia sunt o rugăciune.
Oare-i de făcut ceva pe pământ? Rămâi om !
Forme riguroase, poveşti adânc încrustate în marmura secolelor: lumea era un album de imagini şi culori strălucitoare, pe care-l răsfoiam încântată. M-am aplecat cu atâta plăcere asupra studiului pentru că viaţa de toate zilele nu mă mai mulţumea. Din loc în loc, apărea câte o fantă care lăsa să se întrevadă dincolo de aparenţă, profunzimi de nedesluşit.
Când te afli într-o închisoare fără gratii, cel mai îngrozitor lucru este că nu eşti conştient de ecranele care închid orizontul; rătăceam printr-o ceaţă deasă, crezând că văd prin ea. Nici nu bănuiam existenţa lucrurilor care-mi scăpau.
Admiram singurătatea trufaşă a stejarului, plângeam singurătatea în comun a firelor de iarbă.
O femeie liberă este exact opusul unei femei uşoare.

Simone de Beauvoir (n. 9ianuarie 1908-14 aprilie 1986 ) eseistă, scriitoare (premiată cu Premiul Goncourt 1954) și în același timp o figură de marcă a existentialismului si a feminismului în Franța, militantă a mișcării intelectuale contestatare de după război.

Născută într-o familie burgheză hotărându-se să-și dedice viața scrisului și studiului. Îl întâlnește pe Jean-Paul Sartre, cu care va lega pe parcursul întregii vieți o relație de iubire și prietenie devenită legendară. Începe ceea ce va numi faza „morală” a vieții sale, obiectivată mai întâi prin eseul Pyrrhus et Cinéas (1944), romanul L’Invitée și, în sfârșit, publicarea lucrării filozofice Pour une morale de l’ambiguïté, în 1947. Alături de Jean-Paul Sartre, va construi proiectul existențialist, deopotrivă etic, filozofic și literar, al intelectualului angajat. Militează public alături de acesta, criticând poziția Franței în conflictul din Algeria și manifestându-se în general împotriva colonialismului anacronic și a oricărei opresiuni colective sau individuale.
s3
În 1949 apare faimoasa sa lucrare Le Deuxième sexe (Al doilea sex), în care e descrisă cu splendida acribie argumentativă o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor și o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiție milenară. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, pornește de la principiile existențiale asupra contingenței și libertății expuse în cartea lui Sartre, Ființa și neantul.
Respingând mitul pios și rizibil al „eternului feminin”, ideea unei „naturi” feminine ca esență imuabilă și eternă, statuează celebrele cuvinte: „Femeie nu te naști, ci devii”. În anii următori, după premiul Goncourt acordat pentru romanul Les Mandarins, interesul său se va îndrepta spre scrierile autobiografice, în care va descrie cu precădere anii petrecuți lângă Sartre în diversele angajări și evenimente ale epocii. Participă alături de el la multiple acțiuni publice și la redactarea revistei Les Temps modernes, îngrijindu-se în același timp și de buna editare a manuscriselor sartriene.
s 1
Moare, zi după zi, la șase ani după moartea lui, lăsând în urmă o remarcabilă operă literară, eseistică și memorialistică. În La Cérémonie des adieux va înregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: „Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme.” Trupul său va fi îngropat în cimitirul Montparnasse, alături de cel al lui Sartre.

s2

pagina Lia Neamt Cluj 2015

Anunțuri

Viata bate filmul ..Duşmani politici de neîmpăcat Jose Carreras – Placido Domingo


502

Multă lume crede că viaţa celebrităţilor este minunată, fără probleme şi necazuri majore…, că în existenţa lor sentimentele alese, compasiunea şi gesturile de sprijin, de ajutor ar lipsi cu desăvârşire. Numai că există şi staruri cu suflet mare, capabile să întindă mâna unor oameni aflaţi la un moment dat, la un pas de disperare, sau chiar aproape de moarte. Astfel de oameni fac parte din povestea adevărată a nobleţei umane, care ar trebui să ne impresioneze, să ne facă mai buni…O poveste de acest fel, foarte puţin cunoscută, este legată de doi din celebrii trei tenori ai anilor ’90, Lucciano Pavarotti, José Carreras şi Plácido Domingo, care au emoţionat lumea cântând împreună. Ultimii doi sunt eroii acestei poveşti, pe care dacă o citiţi nu se poate să nu vă ştergeţi o lacrimă.

501
Duşmani politici de neîmpăcat
Şi cei care n-au vizitat vreodată Spania ştiu despre rivalitatea care există între catalani (locuitorii regiunii Catalunya) şi madrilenii. Primii acţionează continuu pentru autonomia lor, într-o Spanie dominată de Madrid. Aşa cum se ştie, Placido Domingo este madrilen, iar José Carreras, catalan, şi din motive politice, începând cu 1984, au devenit adversari politici. Ani în şir, solicitaţi să cânte pretutindeni în lume, fiecare punea o clauză în contract, potrivit căreia avea dreptul să se va retragă din concert, dacă va fi invitat şi adversarul….În 1987, Carreras părea a fi un duşman mult mai implacabil decât rivalul său Placido Domingo; era în culmea gloriei, dar ca un fulger a căzut diagnosticul pe care Jose l-a primit din partea medicilor: leucemie! Lupta sa contra cancerului a fost plină de suferinţă şi chin imens. Boala l-a ţintuit la pat mai bine de un an. A fost supus la numeroase tratamente dureroase şi extenuante.I s-a făcut şi un transplant de măduvă, multe transfuzii de sânge, terapii care îl obligau pe Carreras să meargă în Statele Unite o dată pe lună.
Cu toate că agonisise o avere considerabilă, costurile mari ale acestor călătorii, medicamentele şi tratamentele medicale i-au golit conturile, lăsându-l sărac. Boala nu-l lăsa însă să urce pe scenă, să câştige bani pentru a-i investi în sănătatea sa.Când nu mai avea niciun dolar, a descoperit o fundaţie din Madrid al cărei unic scop era să ofere sprijin pentru tratamentul celor care sufereau de leucemie.
Fundaţia se numea „Hermosa”, şi datorită ei, marele tenor Jose Carreras şi-a salvat viaţa şi s-a întors la muzică. A ajuns din nou la acel statutul de star, banii au început să vină, iar artistul a cerut să se alăture fundaţiei datorită căreia învinsese leucemia.

Carreras a îngenuncheat umil, în faţa lui Placido
Citind statutul, a descoperit că fondatorul, donatorul principal şi preşedintele fundaţiei era….adversarul său, Placido Domingo. Mai târziu, Jose a aflat că Placido a înfiinţat această fundaţie ca să-l ajute cu tratamentul, dar a ales să rămână anonim, ca să nu îl “umilească” pentru că a acceptat sprijinul “duşmanului” său. Dar momentul cel mai emoţionant al acestei poveşti tulburătoare a fost întâlnirea lor…Zărindu-l pe Placido la unul dintre concertele sale la Opera din Madrid, Carreras a întrerupt aria pe care o interpreta, şi, umil, a îngenunchiat la picioarele lui Domingo, cerându-şi iertare, şi mulţumindu-i cu lacrimi în ochi, în faţa publicului! Placido l-a ajutat să se ridice, şi cu o îmbrăţişare pecetluită cu lacrimi a dat startul unei mari şi adevărate prietenii. La un interviu cu Placido Domingo, un reporter curios l-a întrebat de ce a înfiinţat Fundaţia “Hermosa” tocmai când un “duşman” politic al său, fiind bolnav avea nevoie de ajutor financiar. Şi chiar l-a primit şi a fost salvat de la moarte. În plus, ziaristul a adăugat că Jose Carreras îi este şi un artist care-l concurează la Gloria de pe scenă. Răspunsul lui Placido a fost concis şi emoţionant: “Nu ne putem permite să pierdem o voce ca aceea a lui Jose… Aceasta este o poveste adevărată a bunătăţii umane şi ar trebui să servească şi ca exemplu, dar şi ca inspiraţie…Data viitoare când vei vedea o stea căzătoare, păstreaz-o în inima ta, este sufletul cuiva care şi-a atins scopul de a dărui dragostea şi altora”.
În 1988 a creat José Carreras International Leukaemia Foundation, pentru care donează în fiecare an banii adunaţi din 40 de concerte, deşi voce sa are imperceptibile transformări. Este o răsplată pentru eforturile medicilor care i-au salvat viaţa şi o şansă a altor bolnavi.Fundaţia se concentrează pe: dezvoltarea cercetărilor pentru tratamentul şi vindecarea leucemiei, campanii care să încurajeze recoltarea de celule stem, în vederea donării pentru pacienţii bolnavi de leucemie, întărirea cercetărilor şi infrastructurilor clinice din spitale şi laboratoare, precum şi oferirea de servicii sociale pentru bolnavii de leucemie şi familiile lor. Fundaţia are centre şi în SUA, Germania şi Suedia.

José, îndrăgostit o viaţă de o stewardesă
José Carreras este cântăreţ de operă spaniol, născut la 5 decembrie 1946 la Barcelona, regiune cu o viaţă culturală deosebită, sub numele catalan Josep Carreras.A fost cel mai mic dintre cei trei copii ai Antoniei Coll-Saigi şi ai lui Josep Carreras-Soler şi avut o copilărie chiar fericită. În timpul razboiului civil din Spania, familia a emigrat în Argentina în 1951, căutând un trai mai bun. După un an se reîntorce la Barcelona, da cariera de profesor a tatalului s-a întrerupt, fiind dificil să revină la ea având în vedere situaţia nou creată în Spania. Rapid, ca familia să nu sufere, mama sa şi-a deschis un mic salon de coafură. Jose şi-a început lectiile de canto şi pian cu Magda Prunera, mama unuia dintre prietenii săi din copilărie. La 8 ani avusese prima apariţie în public, cântând La Donna e Mobile la Radioul National Spaniol. La 11 ani s-a aflat pe scena Operei din Barcelona, dar la 18 ani au intervenit modificări ale vocii, devenind tenor. A studiat cu Francisco Puig şi mai tarziu cu Juan Ruax, cel care a avut un însemnat rol în evoluţia sa artistică. A urmat concomitant şi Conservatorul. La 28 de ani, se putea mândri cu 24 de roluri pe scene celebre de Operă din Europa şi Statele Unite. Va deveni celebru în lumea întreagă pentru interpretarea operelor lui Verdi şi Puccini. În 1987, verdictul medicilor este crâncen: artistul suferea de leucemie. De-a lungul acestei perioade nefaste, s-a născut însă “fenomenul celor trei tenori”.
Carreras s-a recăsătorit cu stewardesa austriacă Jutta Jaeger, 46 de ani, o veche dragoste a sa. Cei doi au apărut împreună prima oară ieşind din biserica Seu. Discreţi, nu au avut gesturi excesive de tandreţe unul faţă de celălalt, în prezenţa camerelor de luat vederi. Recunoaşterea oficială a căsătoriei s-a izbit o vreme de atitudinea familiei Carreras, care dezminţea în presă, ca aceasta ar fi avut loc. Bomba a venit când tatăl miresei, Bertram Jaeger, a declarat revistei Bunte: „Da, fiica mea s-a căsătorit cu Jose. Şi-au spus “da” în ceremonia căsătoriei civile oficiată pe malul lacului Ginebra”. Ambii au fost căsătoriţi înainte, dar după ce s-au cunoscut în 1985, în timpul unui zbor cu Austrian Airlines, s-au iubit atât de mult că fiecare din ei a renunţat, fără să-l anunţe pe celălalt, la partenerul de viaţă. În 1994, s-au căsătorit şi locuiesc în Barcelona. Artistul a interpretat de-a lungul carierei arii din opere celebre: „Lucia din Lammermoor”, „Carmen”, „Tosca”, „La Boheme”, „Madame Butterfly”, „Don Carlo” etc.

Placido” face cadou case săracilor
La Barrio de Salamanca, doi paşi de Madrid, s-a născut la 21 ianuarie 1941, Placido Domingo. La 8 ani s-a mutat în Mexic, unde familia sa conducea o companie artistică axată pe zarzuela, un gen liric-dramatic, cu accente inspirate din muzica şi dansurile tradiţionale. Adesea s-a alăturat spectacolelor companiei, atunci când era nevoie de participarea unui copil într-un rol. Familia îi spunea “El Grando”, entuziasmată de cum cânta Granada de Agustín Lara. A studiat în particular pianul şi mai târziu a urmat Conservatorul din Mexico City. In 1959 a fost audiat ca bariton la Opera Naţională de aici, impresionând pe cei care l-au ascultat, şi care i-au spus că este un adevărat tenor. A debutat cu rolul Alfredo, din Traviata, iar în 1961 în Statele Unite, a interpretat rolul lui Arturo, dinLucia di Lammermoor de Donizetti. S-a căsătorit foarte tânăr cu pianista Ana María Guerra Cué şi au avut imediat un copil, José Plácido Domingo Guerra, Pepe,dar mariajul s-a destrămat. În 1962 a semnat un contract pentru şase luni cu Opera Naţională Hebrew, din Tel Aviv, an în care s-a recăsătorit cu soprano Marta Ornelas, colegă de Conservator. În următorii doi ani şi jumătate a cântat pe această scenă în
280 de spectacole. După ce au părăsit Israelul, Marta a renunţat la carieră şi s-a dedicat copiilor, Plácido, Jr. (născut în 1965) şi Álvaro (născut în 1968). În 19 de septembrie 1985, cel mai cumplit cutremur din istoria Mexicului a devastate capitala. Rude apropiate artistului au dispărut atunci. Plácido Domingo a dat, de-a lungul anului următor, numai concerte în memoria victimelor şi pentru ajutorarea celor rămaşi pe străzi. Mai târziu, ca recunoaştere a activităţii artistice, dar şi pentru sprijinul oferit victimelor seismului, în Ciudad de Mexico i s-a dedicat statuia realizată de sculptoriţa Alejandra Zúñiga. Suflet altruist, Placido Domingo a dăruit, împreună cu o firmă de construcţii, unor familii sărace din Mexic, un model de casă denumit „Plácido”. Şi cu bani mulţi de la celebrul tenor, astfel de case au fost construite cu miile, în onoarea artistului.

Este şi un dirijor la fel de bun ca Herbert von Karajan, Zubin Mehta, sau James Levine.În 1990 a cântat alături de Jose Carreras şi de Luciano Pavorotti, în primul concert al Celor Trei Tenori de la Roma, iar în 1994 în Los Angeles, s-a estimat că peste un miliard de oameni au urmărit difuzarea concertului. În 1999 s-au vândut 13 milioane de discuri ale concertului susţinut la Roma de Cei Trei Tenori.

Fragment :-Povestea neştiută a lui Domingo şi Carreras… Lucia Ivanescu 4 iulie 2013

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Moştenesc copiii rămăşiţe sumbre…


272

Plouă încontinuu… parcă Dumnezeu
Şi-a vărsat năduful peste noi în ploi,
Suntem prinşi de ape ca-ntr-un defileu
Nămoliţi de soartă şi luaţi şuvoi.

273
Suntem flori ce-n umbră caută lumina,
Furişate vieţi cerşim stropi de soare,
Ne sfârşim în taină, părăsim grădina
Dar rămân cangrene fără vindecare.

274
Moştenesc copiii rămăşiţe sumbre
Imprimate-n genă − maligne poveri,
Vor trăi la fel, înveliţi cu umbre
Vor simţi durerea liberei căderi.

275
Doamne dacă verşi peste noi potopul,
Scapă-ne de răul ce pluteşte-n toate,
Spală din păcate, fă din asta scopul
Ploilor acide… peste noi uitate.(Angelina Nădejde)

pagina Lia Neamt 2014

Drum bun prin mintea mea…


d6

Drum bun prin mintea mea
Caută-te pe tine, caută-mă pe mine
Aruncă-te în gol prin gândurile mele
Ia-ţi arcuri, iubito, prin această junglă
Ţi se poate întâmpla orice
Poţi întâlni oameni, păsări, zei,
Scrisorile tale de dragoste, roz şi parfumate.

2921

Drum bun prin mintea mea
Ia toate intersecţiile la rând
Cutreieră-mi visele visate şi nevisate
Ochii mari, iubito, cuprinde cât vezi cu ei
Scoate aparatul şi imortalizează totul
Developează filmul la faţa locului
Nu ştii cu ce vei rămâne afară, nu-l voala.

1

Drum bun prin mintea mea,
Poţi liniştită să faci autostopul
Ia toate amintirile la ia-mă nene
Călătoreşte de-a lungul şi de-a latul
Universul meu cuprinde stele fără nume
Iubiri fără nume, dar iubiri fundamentale,
Sateliţii eului profund şi inconfundabil.

CALCULATOR 3

Drum bun prin mintea mea,
Sper să te descurci cu o simplă busolă
Ea, invariabil, o să-ţi arate copilăria
Şi apoi, dacă te vei rătăci cumva,
Urmează calea frumoasă a binelui
A binelui pe care l-am făcut şi l-am risipit,
Ea te va scoate definitiv la lumină şi la viaţă.

t1

Drum bun prin mintea mea
Nu ai nevoie de gps să te găseşti
Când tu eşti acolo pentru totdeauna
Arheologic vorbind eşti la suprafaţă,
Inelele vârstei însă te plasează de la începuturi
Descoperindu-mă nu cu mult timp după
Vocea, sufletul şi lumina mamei.

33

Drum bun prin mintea mea,
Fără viză, fără paşaport, fără nimic
Doar cu mâinile în buzunare, fluierând
Cântecele acelea pe care le cânţi dintr-odată
Fără să le fi auzit undeva altădată,
Nu băga în seamă sunetul lumii
Mergi şi fluieră ca şi când n-ar mai exista altceva.

ANA 8

Drum bun prin mintea mea,
Vino s-o iei cu tot ce e în ea
Vom face un proces-sentimental de predare-primire
Să nu pară un teritoriu ocupat prin forţă
Trasează graniţele, stabileşte hotarele, tocmeşte grănicerii
Pune stăpânire pe tot şi pe toate,
Bine ai venit în lumea ta!(Marius Tuca)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

După înţelepciunea de vieţuire a lui Dumnezeu…


2649

După modul de vieţuire al copacilor
ar trebui să rămânem statornici
locurilor în care ne-am născut
şi am crescut,
să nu lăsăm buruienile
să se hrănească din acelaşi loc cu rădăcinile.

a1
După modul de vieţuire al păsărilor
ar trebui să stăpânim cerul
şi din când în când, doar,
să atingem pământul,
nu cu aripa,
ci cu odihna picioarelor,
iar copacii
cu forma cuiburilor de vreascuri.

2330
După modul de vieţuire al peştilor,
doar apele ar trebui stăpânite
iar restul nu-i decât mediu ostil.
După felul de vieţuire al animalelor
teritoriile vieţii ar trebui să fie pădurile
şi desişurile
şi pustiurile,
iar noi, să devenim prădători prădaţi.

2350
După înţelepciunea de vieţuire a lui Dumnezeu
am primit în stăpânire pământul
şi apele
şi copacii
şi peştii
şi animalele
şi… cerul…
între răsăritul şi apusul soarelui
care se cheamă Viaţă.(Teofil Mandrutiu)

Lia Neamt Cluj 2014

Lacrimi de stea.. lumină a mea..


bal 1
lacrimi de vis…. pe cer de abis,
lacrimi de stele… pe lumi paralele,
lacrimi de dor.de suflet covor,
lacrimi de stea… lumină a mea,
lacrimi de cer pe-al lumii mister,
lacrimi de rouă deşi iarăşi plouă,
lacrimi de jar pe guri de nectar,
lacrimi şuvoi
pe-un cer doar cu NOI…
t3
Pereţii cum strâng
Şi-aş vrea să mai frâng
tot ce n-am avut… un vis de demult
ce doar a durut -un bob de năut
un vis de demult… şi inima ta ,
lumină şi stea să cadă pe lume
să scrie doar nume
de iubiri infinite
de sus dăruite.
bal
Un arc peste lume
să nască lagune
să fim iarăşi flori plutind peste nori,
să atingem neant şi adânc de bazalt,
să rupem din noi miresme de ploi
ce cad pe pământ
fără cuvânt…
cai 1
Te-aş duce pe cai
pe-o aripă de rai
să culegem minuni din flori şi genuni,
să răpim infinitul, s-ascultăm asfinţitul,
să ningem iubind
să plângem râzând….(Lelia Mossora-Lacrimi)

PAGINA Lia Neamt cluj 2014

Şopteşte pădurea-n culori de cuvinte…


t3
Şopteşte pădurea-n culori de cuvinte
netoamna din toamnă mai strigă la noi
iar glasu-i adună-n tăcerile sfinte
parfumuri trecute cu umerii goi.
2629
Chemările lunii au gusturi firave
şi drumul îmi este mereu înfundat,
potecile mele sunt parcă bolnave
şi parcăm-alungă, deşi sunt chemat.
t2
De-acolo din unde tot neguri coboară
şi-nvăluie greu steaua care-a lucit
vremelnică-n clipa trăită o seară
cu ochii iubirii venind din zenit
9010
O văd cum se duce spre vechea-i chemare
şi plânge în mine un dor ne-mplinit…
Pădurea-mi şopteşte albastra-i strigare
de sunet de clopot cu glas tânguit.(Leonid Iacob)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Răspund cu ploi la burniţe de ură…


2919
Răspund cu ploi la burniţe de ură,
Cu zâmbete la chipuri ce zâmbesc.
Reflectă munţi de linişti la curbură
Şi mări de zbucium. Când se-ndrăgostesc
2639
Se prind de rai cu braţe de lumină,
Conving zăpezi să ningă în culori.
Tot cerul lor spre noapte se înclină
Să-şi scuture privirile de nori
2649
Ce pregătesc furtuni şi pun amprente
Pe fiecare zare de cuvânt.
Şi-n ochii tăi sclipirile-s absente
Când dinspre ne-mpliniri adie-un vânt…(Aura Popa)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Îmi pare că te ştiu în mii de feluri…


759

Îmi pare că te ştiu de-o veşnicie
Şi tot de-o veşnicie te-ndrăgesc.
Deschid fereastra dinspre poezie
Şi-n iarba de lumină tot vâslesc

779

De câte ori mi-apari pe drumul sării
– Şi-apari firesc, în orişice răgaz -.
Mi-adii prin gânduri, legi la ochii zării
Eşarfe de senin iar din topaz

749

Şirag îmi faci. Pe file de poveste
Îmi scrii mărunt în fiecare zi
Cu litere de zbucium alb şi peste
Ţinuturi joase vin din miazăzi

769

Ninsorile de cântec, fără geruri,
Fără îngheţ şi fără viscoliri.
Îmi pare că te ştiu în mii de feluri
Dar nu aşa cum eşti… în răzvrătiri…(Aura Popa)

pagina Lia Neamt CLUJ 2014

Au lovit cu copitele pământul…


239

Când a murit
fierarul din sat
caii
au pribegit
o vreme,
în jurul fierăriei ;
apoi
s-au pierdut
în păduri
ca nişte năluci
albe.

219
Se spune că
au ajuns la oraş,
dar acolo
nu aveau voie
să galopeze
pe străzi,
să poarte hamuri,
să pască ierburile
ori să necheze
în libertate.

249
Atunci, caii,
s-au întors
la fierărie
şi s-au înhămat
singuri
la trăsura
care-l purta
pe fierar
la groapă.
Au lovit cu copitele
pământul
până când
groapa fierarului
s-a acoperit
cu ţărână
amestecată
cu potcoave.

259
În curând,
cailor
au început să le
cadă copitele
aşa cum
îngerilor păcătoşi,
odinioara
le cadeau
aripile.(Teofil Mandrutiu)

pagina Lia Neamt Cluj 2014