„Sufletul meu este un strigăt și întreaga mea operă , ecoul acestui strigăt”. (Raport către El Greco , Nikos Kazantzakis).
Aș vrea să definesc termenul de poezie tăcută, -iubire furișată, nectar depozitat al sufletului uman, adunat pe aripi de suferinţă şi trudă sau poate contemplarea lumii impregnate de har, luminată din interior, joc de opacităţi şi de transparenţe…sau poate mult mai mult…dar toate adunate cu dăruire pe o pânză.Echilibru între viziunea interioară, virtuozitate şi mister, toate le simtim in fața unei PICTURI..
„Ochiul pentru mine reprezintă lumea, o lume a mea cu luminile și umbrele ei.Ochiul îmi arată luminile inimii, luminile sufletului sau lumina spirituală. Imaginile din lucrările mele nu aparțin unui cadru, ele ies din context dând frâu liber privitorului să continue singur formele expuse prin propria imaginație” ne-a mărturisit Anda Maria Silaghi, absolventă a liceului de artă „Romulus Ladea” și a Academiei de Arte Vizuale „Ion Andreescu” Cluj-Napoca
Este o luptătoare..deși dizabilitatea auditivă a făcut-o prizonieră în lumea tăcerii, totuși a găsit culoarul spre inima noastră prin lucrările sale :pictorița Anda Maria Silaghi.
Lia Neamţ : Aşa cum muzicienii trebuie să facă muzică, poeţii să scrie şi pictorii să picteze, cu toţii avem câte un dar unic făcut pentru o anumită vocaţie, ce va aduce scop şi sens în vieţile noastre De când lumea minunată a culorilor,a formelor v-a luminat visele ?
Anda M. Silaghi:Încă de la 5 ani mă fascinau culorile, făceam multe planșe colorate pe care le adunam, erau comorile mele din blocul de desen. Mama mea a primit vizita unei doamne profesoare de desen care a fost foarte impresionată de planșele mele, mi-a deschis aripile spre vis- asigurând-o că am un talent deosebit.A apărut Mica Speranță.
Am inceput școala,iar din cl-a V-a am urmat cursurile Liceul de Arta Plastică Romulus Ladea fiind încurajată și apreciată de profesorii mei de specialitate . In cl. a- VII-a am participat la un concurs de pictura pe tară unde am obtinut premiul I .A fost momentul în care am decis să urmez până la capăt pictura și desenul, incurajată de profesorii de pictură din țară( mai ales doamna profesoară din Iași)
Lia Neamţ; . Pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă; Culorile,pictura poezia o folosim pentru a ne vedea sufletul. Cât v-a ajutat modul acesta de exprimare fiind o persoana cu dizabilitate auditivă-,ați simtit barierele acestui handicap ?
Anda M. Silaghi : Sufeream mult că nu auzeam mai ales la școală când aveam nevoie de explicații , desigur în plus .Am muncit mult pe culoare , greu mă despărţeam de șevalet . Barierele handicapului le simțeam vizavi de unele persoane sceptice cu privire la realizarea mea dar mă încurajau domnii profesori , era continuarea Speranței și nu mă lăsam doborâtă.
Lia Neamţ : Ați avut vreodată sentimentul că sunteți izolată de restul lumii.?
Anda M. Silaghi : Aproape tot timpul simțeam că sunt izolată de restul lumii şi eram aşa cu adevărat. Un om ca mine nu se poate susține nici impune în această societate. argumentele nu-ți le ia nimeni în seamă . Intr-o lume în care stăpân este banul,ni s-au răcit sufletele, numai vedem nimic în jurul nostru, nimeni nu mai aude glasul celuilalt.
Lia Neamţ :Spuneam despre acest joc de opacităţi şi de transparenţe. Ce semnificație are repertoriul de semne din pictura dumneavoastră?
Trecând peste lumea aceasta de linii și forme, culoarea din lumea tăcerii ce rol joacă în ansamblu compozițional?
Anda M. Silaghi : Repertoriul de semne și mai ales culoarea cu toate celelalte elemente picturale se regăsesc în lumea tăcerii , ele alimentează însăşi viata cu trăirile ei.Amintirile le regăsesc în compozițiile mele și mai ales , culoarea fovă mă face să-mi văd nelinistea , ce mă încercă mereu.Am fost și sunt o neresemnată pentru handicapul meu , aceasta se vede bine în lucrările mele.
Lia Neamţ: . Fiecare efect este într-atât de efemer, încât trebuie surprins imediat.
Credeți că un pictor trebuie să redea prin culoare, prin forme realitățile trăirilor sale, sau să fie adânc ancorat în realitățile timpului, sunt unii care le îmbină…
Credeti ca perceptia estetică a momentului este distorsionată de condițiile social economice, omul îndepărtăndu-se de artă?
Anda M. Silaghi : În momentul când te afli în faţa lucrării , un pictor adevărat nu poate să nu redea prin forme și culori trăirile sale. Ancorarea în realitatile vremii apare atunci cînd te revolți pentru ce vezi, ce trăieşti și protestul tău este ironizarea societăţii . Aceste stări se regăsesc și în lucrările mele : „Claun” în „Dictatorul” sau mai ridicole în „Măştile”.
Condiţia omului de artă este foarte precară în viața socială actuală . Mulţi pictori nu trăiesc doar din artă alunecînd spre lumea afacerilor .Rămîn visătorii care se hrănesc sufleteşte din pictură și se mulţumesc cu un trai modest , nu pot renunţa la artă.
Percepţia estetică este astăzi foarte departe în lumea puterii.. Ei nu realizează ce mult pierde prestigiul ţării anihilând cultura și arta cu valorile ei .
Lia Neamţ: Când priviți chipul oamenilor, ce vă fascinează cel mai mult, ce vă inspiră ?Locuiți sufletește în arhitecturile care plutesc în dimensiunile pânzelor Dumneavoastră.?Reprezintă, această artă, un mijloc de redescoperire a frumuseţii sufletului omenesc?
Anda M. Silaghi : Mă fascinează chipul oamenilor și foarte ușor înțeleg starea lor.
Arta necondiționat este un mijloc de redescoperire a sufletului omenesc, cu ea plângi sau râzi deopotrivă . Azi prin lucrările mele retrăiesc momentele din anii trecuți și-mi place să le contemplu…dulci amintiri.
Lia Neamţ: Cineva spunea ca picture este un proces misterios care ezită într-un mod ciudat între un gând şi un lucru.Care sunt temele preferate de dvs.?
Anda M.Silaghi : In școală efectuam multe portrete , dar la facultate -arta abstractă m-a fascinat , m-am cam îndepărtat de formele clasice de portrete mai ales . Profesorul meu Dl.Muresan mereu mă atenționa spunându-mi ” e prea cuminte ” deci prea fotografic.
Tema mea preferată este „omul și natura” o temă amplă care mă plimbă atât prin ungherele sufletului omenesc , dar și printre frumusețile minunate ale naturii. Văd legătura strânsă între ele.
Lia Neamţ: Următoarea expoziție când va avea loc?
Anda M. Silaghi: Următoarea expoziţie va avea loc „sper” anul viitor . Vă rog să mă onoraţi cu prezența
Lia Neamţ: Cu tot dragul,- dar până atunci, „un gând” pentru cititorii noștri, și permisiunea Dumneavoastră de a vă folosi lucrările la rubrica „Caleidoscop”.
Anda M. Silaghi : Culorile reprezintă lumea mea, prin ele plîng sau râd…
„Sufletul meu este un strigăt și întreaga mea operă , ecoul acestui strigăt”.(Raport către El Greco , Nikos Kazantzakis).
Și tot cu drag cei care vor să îmi vadă lucrările pot accesa http://www.amasil-pictura.page.tl/
Lia Neamţ:Vă mulțumim cu harul Dumneavoastră ne faceți viața mai frumoasă..!!!
