M-am întors acasă pe un drum de ţară..


drum 1
M-am întors acasă pe un drum de ţară
şi-am stat de vorbă cu pădurea
mi-a spus cum cucul cântă în fiecare vară
de când eu am plecat aiurea
drum4
Am croit cărare prin boabe de rouă
şi m-au copleşit aducerile-aminte
razele de soare au spart pădurea în două
şi mi-am spus atunci:totu-i ca-nainte!
drum3
Am trecut tăcută pe sub merii-n floare
ce mi-au nins cărarea semn de bun venit
ziua-ntreagă,parcă,era o-ntrebare:
ai venit acasă suflet rătăcit?
(Titina Nica Tene-Suflet rătăcit)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Poetul este mereu înfometat..nici moartea nu-i tine de foame


i3
Poetul nu e presul
Pe care
Călcâiele cuvintelor
Îsi sterg sensuri nici de ele
Întelese.
f5
Poetul vorbeste cu
Viermii fiintei
Îi învată să facă salturi mortale
În zbor le cresc aripi
Si încep să ardă pe cerul metaforei
Stele nechezătoare.
lf3
Poetul este mereu înfometat
Nici moartea nu-i tine de foame
Nici cerul cu spuma lui de astri în cafeaua noptii
i1
Iubirea stă cu ochii pe el
Poetul îi cere câte o bucătică din carnea ei
Ea îi dă…
Si foamea lui e tot mai mare.(Teo Cabel)

pagina Lia Neamt Cluj 2014

Sunt oameni albi pe dinafară…


v1

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

v4

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

v3

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

v2

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

v4
Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.
g0
Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!…(Virgil Carianopol)