Cu Timpul să mă joc aş vrea…


sc3
Cu Timpul să mă joc aş vrea
Cu viaţa lui, cu nemurirea
Şi-apoi să-l pun într-o livrea
Să-mi joace cum m-o duce firea
O seară-ntreagă-aş vrea să-l joc
În dans nebun să-mi port trăirea
Când dau din mâini să stea pe loc
Iar de-l opresc, să-i văd privirea !
sc4
Să-i spun să plece când am chef
Iar el să plângă de durere
O seară-ntreagă să-i fiu şef
Să-l văd atunci cum milă-mi cere !
Eu n-oi fi crud să-l nimicesc
Cum face el, cu viaţa-mi cruntă
Vreau doar să simtă cum sfârşesc
Iubirile-mi, când el mă-nfruntă…
sc1
Căci milă n-are, cum se ştie
Când mi-e mai drag mă părăseşte
Iar viaţa-mi nu-i o veşnicie
Şi ce iubesc, mereu sfârşeşte…
sc2
Cu Timpul să mă joc aş vrea
În fiecare seară, poate
Că n-am de-ales altminterea
Decât de-acum, să uit de toate !

Să-mi uit iubirile şi tot
Să-l las pe el să-mi ducă soarta
Că geaba-aş vrea, că tot nu pot
Să-nchid azi Timpului, eu, poarta
Să nu-l mai las să mă frământe
Să-mi facă viaţa cum o vrea
Mai bine joc, iar el să-mi cânte
Eu, bun stăpân ; El, în livrea !…(Sandu Catinean)

pagina Lia Neamt 2014

Când pierzi ce nu ai înţeles….


lm0
Când pierzi ce nu ai înţeles
Doar ai strivit în gând o clipă;
Va trece timpul ca şi boarea
Şi-ai vrea să uiţi de grea risipă…

v2

Regrete grele sunt deşarte
Iar timpul nu vrea să se-ntoarcă
Îmbătrâneşti din nu ştiu ce
Şi toate-n negru le vezi parcă…
I5
Când pierzi ce nu ai înţeles
Te zbaţi în mreje de durere
Te uiţi năuc la cei din jur
Şi-orice privire-i o părere…
SC5
Când pierzi ce nu ai înţeles
Doar gândul negru-ţi este prieten
Şi-oricâte voci te preamăresc
Doar în tăcere mai eşti sprinten…
cb1
Iar la sfârşitul vieţii tale
Te uiţi în urmă mai ales
Zâmbeşti amar privind la cer
Vreme-a trecut, şi geaba-i înţeles…(Sandu Catinean- Când pierzi ce nu ai înţeles )

pagina Lia Neamt Cluj 2014+

 

Adesea apele se-ncing…


SC0
Adesea apele se-ncing
Cu brâuri mari întunecoase
Fuioare albe-n fugă-nving
Trăiri nebune din vântoase
SC6
Învolburări întunecate
Se zbat de pietre, năucind
Al sălciilor aplecate
Firave braţe strălucind
SC1
Adesea se-nfrăţesc cu vântul
Cum se-nfrăţeşte omul rău
Când vrea s-arunce-n Ceruri sfântul
Zdrobind şuvoaiele în hău
sc7
Adesea nu ştim ce e bine
Cu rău ne-ncingem ca un brâu
Iar răul tot mai mult ne ţine
Cum ţine malul apa-n frâu
SC4
Furtuna de-a trecut apoi
Revine soarele pe boltă
Aşa şi cruntul ce e-n noi
Doar de voim ne mai ascultă
SC3
Mai bine brâuri calde punem
Ca apele când curg domoale
Mai bine-o rugăciune spunem
Să umplem gândurile goale…(Sandu Catinean)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Colbul drumului spre casa


a2

Colbul drumului spre casă
Mi se aşterne pe picioare
Câinii latră a mirare
Luna străluceşte-n zare

Casa se înalţă albă
Pe o uliţă pustie
Câte doruri am în mine
Cine poate să le ştie ?…

a4

Prunii-n poartă mă aşteaptă
Au îmbătrânit sărmanii
Poarta scârţîie pustie
Doamne, cum trecut’au anii…

a3

Perii-n fundul curţii tac
Vişinul cu calm străluce
La fântână doar găleata
Dorul meu pare a’l duce…

Dinspre brazi răsună-un cânt
Luna tainic mă priveşte
Peste pleoape-mi trece-un gând
„Oare cine mă iubeşte” ?

a5

Pe-ntunericul albastru
Mă aşteaptă mama-n prag
“Ai îmbătrânit copile
Dragul meu, copile drag”.(Sandu Catinean-Colbul Drumului spre casa)