N-am cerut la nimeni niciodată,chiar de-a fost să rabd, în viata mea


v1

Tare-am fost, un om ca nimeni altul,
Un sucit mereu, un strâmbă-drum,
Mi-am dorit, când eram jos, cu-naltul,
Iar de-acolo, unde sunt acum.

v2

Toata viata mi-o trăii bolnavă.
Am fost mare, doar când eram” mic.”
Am suit când am căzut din slavă
Si-am căzut voind să mă ridic.

flori 0

N-am cerut la nimeni niciodată,
Chiar de-a fost să rabd, în viata mea.
Am dat totul fără nici o plată,
Nevoind nimic să mi se dea.

v4

N-am lovit în nimeni.Mai-nainte
Am izbit în mine pentru-a sti
Cât ar fi durerea de fierbinte
Pentru-acel pe care l-aş lovi

v5

Am trecut prin toate totdeauna
Ne-nsemnat, mereu un suferind,
Un vulcan, afară stins într-una,
Inăuntru, însă, clocotind.(Virgil Carianopol)

pagina Lia Neamt cluj 2014

Sunt oameni albi pe dinafară…


v1

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

v4

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

v3

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

v2

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

v4
Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.
g0
Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!…(Virgil Carianopol)