Vrăjitorul cuvintelor


L2
Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.
Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.
l9
Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele să cânte
sub frunţi înnegurate…
l6
Te aştept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furişează pe lângă ziduri
căutând un om…
Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinănd în mână
fluturii albaştri ai nopţii
în care ne atingem
doar sufletele.
l7
Unde mă cauţi?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mânăstire… aşternută între noi.
Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.
Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.(Lelia Mossora)

postare Lia Neamt
Cluj 2014