Învingători prin vremi…


AN0
Nu vezi că plâng zăpezi căzute peste noi
Iar umerii ne dor de-atâta împovărare,
În depărtări văd lupii urlând la amândoi
Şi colţii şi-i arată de javre în turbare.
AN1
Ne frâng şi ne rănesc la orişice cuvânt
Şi vor să ne ucidă speranţa în iubire,
Iar ale mele ramuri ajung pân’ la pământ
Strivite-s de bocancii ce calcă în neştire.
AN5
Lovesc până şi floarea ce înfloreşte-n noi,
Se tânguie şi frunza şi vestejită plânge,
Vor despica copacul şi vom rămâne goi
Ne-or smulge rădăcina dar nu ne pot înfrânge.
AN3
Nu pot să ne-ngenunche o gloată de pigmei
Cu inimi mult prea negre şi putrede de ură
Noi ne-am născut să fim de-a pururi corifei,
Vom pune frumuseţea din suflete armură.
AN6

Suntem sortiţi de astre să fim mereu întreg,
Copac iubit de soare şi veşnic roditor,
De vor să ne doboare nu pot să-i înţeleg
Vom înfrunta urgia prin harul ziditor.(Angelina Nădejde)

pagina Lia Neamt
cluj 2014

Omul de zăpadă începe să înțeleagă că are propria conștiință…


ac

Omul de zapada nu stie de ce
Ratiunea isi gaseste propriul echilibru, perfect, doar cu ajutorul iubirii.
A suportat furtuna de saptamana trecuta,
Doar pentru a numara fulgii de zapada care cad.
Omul de zapada se gandeste la faptul ca
Ar fi foarte fericit daca ar trai cu adevarat…
Acum picaturile de ploaie i se preling pe corp, topindu-i zapada,
Si el simte cum toata greutatea vietii lui cade pe pamant
Si intra in apartenenta pamantului…
am
Capata brusc o stralucire stranie, ca de portelan.
Știe ca nu poate evada din aceasta conditie, aparent umana…
Face un efort ca sa compare
Aceste doua notiuni diferite: natura si libertatea…
Examineaza masinile mortuare negre, ivite brusc, parca, din zapada alba,
Incercand sa inteleaga cum poate deveni albul
O prelungire a negrului, imbinandu-se.
Descopera zona crepusculara a cerului, evolutia soarelui pe cer
Si cat de mica si neinsemnata este lumea in comparatie cu el.
am1
Întelege importanta inocentei si a simplitatii…
Întelege ca nu poate muri, dar are totusi o existenta efemera
Si face face un efort pentru a distinge aceste doua notiuni esentiale
Imortalitatea si existenta…
Fulgii de zapada incep sa cada din nou, adunadu-se parca in inima lui..
O pasare neagra agata parca intunericul noptii de seara…
Intreaga lume devine pentru el o mare de ambiguitati si confuzii…
Se inchide in sine tot mai profund si din ce in ce mai profund..
Intr-un mod semnificativ, noaptea incepe sa ucida secundele zilei..
Încerca sa diferentieze senzatiile primite din exterior
De cele care vin din interior…
Omul de zapada incepe sa inteleaga ca are propria constiinta…(Marieta Maglas)