Doamne, aşa cum fac cu casa mea,
Tu îmi dai femeia pentru a o însoţi şi a o descoperi…
Dacă o voi privi doar pentru ea însăşi,
mă voi sătura curând şi voi căuta alta.
Căci ea e mai puţin frumoasă decât alta
sau mai aspră şi chiar dacă este perfectă în aparenţă,
nu poate să-mi dea acel sunet de clopot
a cărui nostalgie o încerc,
nu ştie să spună: „Tu, stăpânul meu…”,
care pe buzele alteia ar fi muzică ce ţi-ar mişca inima.
Dormi liniştită în imperfecţiunea ta, femeie imperfectă!
Nu mă izbesc de un zid, ci eşti o poartă care,
deschizându-se, duce undeva.
Nu eşti scop,
răsplată sau bijuterie venerată pentru ea însăşi,
de care m-aş sătura curând,
ci eşti drum, vehicul şi convoi.
Şi nu mă voi sătura niciodată de a mă împlini…(Antoine de Saint Exupery, pag.524
pagina Lia Neamt cluj 2014
wikipedlia 