Răspund cu ploi la burniţe de ură,
Cu zâmbete la chipuri ce zâmbesc.
Reflectă munţi de linişti la curbură
Şi mări de zbucium. Când se-ndrăgostesc
Se prind de rai cu braţe de lumină,
Conving zăpezi să ningă în culori.
Tot cerul lor spre noapte se înclină
Să-şi scuture privirile de nori
Ce pregătesc furtuni şi pun amprente
Pe fiecare zare de cuvânt.
Şi-n ochii tăi sclipirile-s absente
Când dinspre ne-mpliniri adie-un vânt…(Aura Popa)
pagina Lia Neamt cluj 2014
Arhive pe etichete: Aura Popa
Îmi pare că te ştiu în mii de feluri…
Îmi pare că te ştiu de-o veşnicie
Şi tot de-o veşnicie te-ndrăgesc.
Deschid fereastra dinspre poezie
Şi-n iarba de lumină tot vâslesc
De câte ori mi-apari pe drumul sării
– Şi-apari firesc, în orişice răgaz -.
Mi-adii prin gânduri, legi la ochii zării
Eşarfe de senin iar din topaz
Şirag îmi faci. Pe file de poveste
Îmi scrii mărunt în fiecare zi
Cu litere de zbucium alb şi peste
Ţinuturi joase vin din miazăzi
Ninsorile de cântec, fără geruri,
Fără îngheţ şi fără viscoliri.
Îmi pare că te ştiu în mii de feluri
Dar nu aşa cum eşti… în răzvrătiri…(Aura Popa)
pagina Lia Neamt CLUJ 2014
Nu-i nimenea în preajmă-mi şi mi-e teamă..
Nu-i nimenea în preajma mea iar vântul
nu pare nici el dornic a mă vrea
ca partener de dans şi mi-e pământul
umbrit de-nnegurări … Nici n-aş putea
să mă ridic pe poante de poveste.
Nu azi, când mă rostesc cu-atâta frig
şi când nici umbra-mi clară nu mai este…
Ce rost ar mai avea ca să te strig
când bumerangul glasului, de ziduri
se tot izbeşte… Fără vreun ecou
în gândul tău, lumina-mi face riduri
şi-şi încreţeşte mările din nou…
Nu-i nimenea în preajmă-mi şi mi-e teamă
că mâine fără „noi” s-ar destrăma
şi-aş pune piruietele-ntr-o ramă
de trac etern, dar nu te voi blama…(Aura Popa-Incremenire)
pagina Lia Neamt cluj 2014
wikipedlia 