Cumpătarea, nepoate, e bună la toate
Omul, până nu slujeşte, stăpân nu ajunge.
Un nebun făgăduieşte şi-nţeleptul s-amăgeşte
Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nşeală.
Dacă n-ai să mergi călare, nu umbla la-mprumutare.
De te latră un câine, astupă-i gura cu pâine; n-arunca în el cu piatră, că atunci mai rău te va lătra.
Trei prea mult şi trei prea puţin vatămă pe om: prea mult să vorbească şi puţin să ştie, prea mult să cheltuiască şi puţin să aibă, prea mult preţ să ceară şi puţin să facă.
Plin de ifos de mărire,
Era groaza celor mici,
Azi, căzut din preamărire,
Ocolit e şi de-amici.
Dragostea în casă,
Când o chem şi când o vor,
Stă ca o floare la masă
Şi zâmbeşte tuturor.
Un cardinal într-o casă sezînd cu altii la masă,
Întrebă pe oarecine ..ce vorbea cu nerusine
Zicând : -N-auzi vorbă multă, nu tot spori, ci m-ascultă,
Tu vei fi stiind prea bine ce zic oamenii de mine.
-0 ! zice el, ai un nume cam prea defăimat de lume.
Te pun în rînd cu nebunii si mai vârtos te zic unii
Că esti un betiv în formă,bei până să te adoarmă.
Alti te zic lup cu bărboaie, schimbat în piele de oaie.
Si alti în vers-uri te cântă..Că numa vorba ţi-e sfântă,
lar încolo totdeauna
Esti cu mireanul mai una.
Cardinalul stiind bine ce vorbeste fiecine :
-Ha, ha, ha, râzând îi zise,aste crez că nu sunt vise.
Dar de n-ar vorbi “neşcine” de un cardinal ca mine,
De un ca tine, Pacală, flecar fără de zăbală,
Lumea o să se pornească..ca să te ponosluiască !
Asta, cum zice cuvântul, este de când e pământul,
Cel slab, pre cel cu putintă,cel prost pre cel cu stiintă
A-l defăima totdeauna,
Ca, câinii cum latră luna.
Noi râdem de unul-doi şi patruzeci râd de noi.
pagina Lia Neamt cluj 2014
wikipedlia 