Nu-i nimenea în preajmă-mi şi mi-e teamă..

Nu-i nimenea în preajma mea iar vântul
nu pare nici el dornic a mă vrea
ca partener de dans şi mi-e pământul
umbrit de-nnegurări … Nici n-aş putea

să mă ridic pe poante de poveste.
Nu azi, când mă rostesc cu-atâta frig
şi când nici umbra-mi clară nu mai este…
Ce rost ar mai avea ca să te strig

când bumerangul glasului, de ziduri
se tot izbeşte… Fără vreun ecou
în gândul tău, lumina-mi face riduri
şi-şi încreţeşte mările din nou…

Nu-i nimenea în preajmă-mi şi mi-e teamă
că mâine fără „noi” s-ar destrăma
şi-aş pune piruietele-ntr-o ramă
de trac etern, dar nu te voi blama…(Aura Popa-Incremenire)

pagina Lia Neamt cluj 2014